Melinte Ion – Oprirea [chelirii] peisajului românesc – o necesitate
Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă
Domnul Ion Melinte:
«Oprirea “chelirii” peisajului românesc – o necesitate»
În ultimele două decenii au apărut prea multe avertismente referitoare la distrugerea pădurilor şi ar trebui să revenim la realitate, ca popor conştient de propriul său viitor. Fondul forestier al României a început să “chelească”. Pădurile au devenit un imens câmp de bătaie.
Pământul a început să ne fugă de sub picioare. Suprafeţe întregi sunt “chelite”, iar pământul este supus procesului de alunecare.
Despăduririle vor determina sărăcie, nesiguranţă şi discreditare morală şi materială.
Popoarele se judecă după respectul pe care îl au faţă de propriul lor pământ şi, ca atare, faţă de stabilizatoarea cea mai sigură a acestuia, pădurea.
Dacă acum 2000 de ani Dacia era o ţară de păduri, în Evul Mediu numai 40% din suprafaţă mai era împădurită, astăzi ajungându-se la cca. 27%.
România are un fond forestier de cca. 6,4 milioane de hectare, reprezentând 27% din suprafaţa ţării.
Faţă de media europeană de 32%, procentul de împădurire nu ne poate bucura.
În comparaţie cu ţările europene care au condiţii geografice similare, situaţia la noi, cu împăduririle, este departe de a fi rezolvată. Cehia are 33%, Slovacia şi Croaţia au peste 40%, Austria 46% şi Slovenia 54%. Vecina noastră de la sud, Bulgaria, are şi ea 34% din teritoriu acoperit cu păduri.
La noi, circa două treimi dintre păduri sunt situate în zona montană şi colinară, ponderea lor fiind scăzută la câmpie (sub 10%), unde, din această cauză, se resimte puternic efectul schimbărilor climatice.
În România viitorul pădurilor nu este sigur. Pădurile României dispar pe zi ce trece, cauzele fiind multiple.
Sărăcirea în continuare a ecosistemului forestier va induce dezechilibre ecologice grave.
Fără păduri şi fără vieţuitoarele lor, va dispărea o resursă capitală pentru turism, căci peisajul rural, cel al staţiunilor, cel montan vor suferi mutilări irecuperabile.
O Românie despădurită va fi o ţară cu mult mai urâtă şi mai vulnerabilă.
Ca toate acestea să nu se întâmple, nu trebuie să ne gândim neapărat la un miracol ci, pornind de la faptul că pădurea reprezintă o comunitate de viaţă complexă şi care contribuie, în mod esenţial, la regenerarea aerului, a solului şi a apelor, trebuie ca prin acţiuni politice conjugate să putem să implementăm soluţiile referitoare la silvicultură, şi să lăsăm generaţiilor viitoare păduri trainice.