Marcu Viorica – declaraţie politică despre votul din Diaspora
Domnule prim-ministru Victor Ponta,
Poporul român este un popor răbdător, iartă, are speranţa că vor veni şi vremuri bune pentru ţara lor. Aţi avut grijă însă ca românii plecaţi din ţară, la studii ori la muncă, să aibă parte de un tratament înjositor. I-aţi obligat să călătorească sute de kilometri pentru a-şi putea exprima un drept asigurat de Constituţia României, acela de a vota! Aţi forţat românii să aştepte cu orele la cozi în faţa secţiilor de vot, aţi desfiinţat secţiile din oraşele cu comunităţi mari de români şi aţi mutat multe secţii de vot. Aţi reuşit, astfel, prin utilizarea tuturor posibilităţilor administrative şi legislative, “să oferiţi” românilor din diaspora un dureros cadou, şi anume imposibilitatea de a vota. Rezultatul a fost cel pe care aţi scontat: românii nu au reuşit să voteze, după multe ore de aşteptare, stând în ploaie, în frig, la cozi. Ce aţi avut de câştigat din asta? Nimic.
O studentă plecată la studii în Marea Britanie mi-a scris:
“La ora 21:00 uşa secţiei de votare s-a închis. Strigătele noastre unite cu dorinţa de a vota nu aveau cum să mai schimbe această hotărâre. Am mai stat pentru alte câteva minute în mulţime, după care ne-am strâns pe partea opusă de stradă, noi, grupul care veniserăm de dimineaţă din Cambridge. Unii dintre noi au reuşit să voteze. Cred că jumătate dintre noi nu au reuşit să voteze.
Am stat mai bine de 11 ore în picioare, fără să număr orele, fără să mă plâng, fără să mă enervez şi, totuşi, nu am votat. Abia după ce s-a închis secţia de vot mi-am dat seama că până în acel moment eu chiar credeam că voi ajunge înăuntru să votez. Eram îndurerată de modul în care noi toţi am fost trataţi şi cu atât mai mult neputincioasă în faţa acestei nedreptăţi.
Veştile din ţară însă ne-au întărit. Miile de oameni ieşiţi în stradă ne-au făcut mândri că suntem români, ne-au făcut mândri de ei. Mi-erau dragi şi i-aş fi cuprins pe toţi într-o îmbrăţişare de apreciere şi mulţumire.
Ziua de 16 noiembrie 2014 a fost o zi în care eu am învăţat că românii sunt frumoşi, sunt hotărâţi, sunt vii şi luptă pentru viitorul lor. Românilor le pasă! Tinerii sunt bine educaţi. Tinerii vor ce e mai bun pentru ei, pentru părinţii şi bunicii lor, pentru familiile pe care le au sau le vor avea. Românii noştri, noi toţi, studenţii şi elevii, ştim să respectăm, dar vrem să fim respectaţi la rândul nostru. Ştim să fim cinstiţi, dar vrem să fim trataţi cu onestitate. Ştim să luptăm pentru drepturile noastre, dar vrem să fim ascultaţi. Ştim să fim uniţi, dar vrem să nu ni se pună piedici şi să întâmpinăm încercări prin care să fim dezbinaţi.
Ştim cum vrem să arate viitorul nostru, dar vrem ca părerea noastră să conteze. Ştim să învăţăm şi să muncim cu pricepere şi dăruire, dar vrem să ni se dea această şansă! Ştim să fim români, dar vrem să fim liberi să o dovedim!
Aşa cum ne-a păsat în 16 noiembrie, aşa ne pasă în fiecare zi! Să nu uitaţi acest lucru! Să nu uitaţi de noi! Să nu uitaţi de responsabilitatea pe care o aveţi faţă de toţi cei care au luat parte, într-un fel sau altul, la istoria acestei zile. Niciunul dintre cei doi candidaţi nu trebuie să neglijeze acest lucru! Preşedintele ales, cu atât mai mult! Nu uitaţi că ne pasă şi vrem să nu ne dezamăgiţi!
Ioana Pleşca – Studentă – Facultatea de Ştiinţe, Cambridge, UK”
Orice problematică care are impact şi care interesează populaţia acestei ţări putea fi urmată de o ordonanţă de urgenţă pe care, ca prim-ministru, fost candidat la preşedinţie şi “mândru că sunteţi român”, o puteaţi solicita. Era legal. De ce nu aţi făcut-o?