Marcu Viorica – Considerente şi direcţii de acţiune privind mediul rural şi sectorul agricol

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Doamna Viorica Marcu:

“Considerente şi direcţii de acţiune privind mediul rural şi sectorul agricol”

Peste 85% din total exploataţiilor agricole din România este reprezentat de fermele şi/sau gospodăriile mici. Resursa umană angrenată în aceste exploataţii este, după ultimele estimări, undeva la 48-51% din total populaţie, de unde rezidă implicit multitudinea aspectelor sociale.

Pe fondul lipsei sprijinului pentru exploataţiile mici care deţin suprafeţe fragmentate de teren între 1,5- 4 ha şi un număr redus de animale, caracterul agricol este preponderent de subzistenţă, pasul către nivelul imediat următor, cel al fermelor de semisubzistenţă cu potenţial comercial/de piaţă este aproape imposibil de făcut astăzi.

Având în vedere aspectele de ordin social care sunt nemijlocit condiţionate de activitatea agricolă precară (migraţia tinerilor în lipsa motivării, sprijinului şi încurajării activităţilor productive, îmbătrânirea populaţiei rurale, exacerbarea fenomenului familiilor destrămate ai căror copii sunt în grija celor bătrâni), politicile privitoare la mediul rural ar trebui articulate în jurul câtorva elemente-cheie definitorii pentru mediul rural românesc de astăzi, cum ar fi:

Gospodăriile/expolataţiile mai mici;
Fermele mari, cu tot ceea ce implică ele pentru mediul rural şi pentru bugetul de stat;
Gradul redus de dezvoltare rurală;
Sector productiv/servicii nonagricole slab dezvoltat.
De asemenea, factorii agravanţi sunt definiţi prin lipsa cadastrului terenurilor agricole, fărâmiţarea suprafeţelor ca fenomen continuu, dublat de creşterea suprafeţelor mici care nu mai sunt lucrate şi, mai ales, lipsa alternativelor economice pentru mediul rural.

Există, astfel, posibilitatea polarizării la nivel microrural între deţinătorii de mici suprafeţe care practică o agricultură de semisubzistenţă şi care sărăcesc şi întreprinzătorii din exploataţiile mari, iar la nivel macrosocial se măreşte distanţa între urban şi rural.

Pentru aceste ferme/gospodării mici trebuie să existe un sprijin substanţial şi concretizat într-un pachet de măsuri cu finanţare multiplă care să fie articulat pe nevoile şi, mai ales, pe posibilităţile locale de dezvoltare.

Până acum s-au identificat 3 direcţii majore prin care se poate acţiona:

Sprijinul financiar acordat prin subvenţii, prin acces la măsuri de finanţare specifice (din PNDR ex: M141, M112 etc.) sau prin dezvoltarea creditului agricol;
Sprijinul logistic să fie acordat în vederea valorificării producţiei. Prin vehicule specializate create şi localizate în rural de gen cooperative de achiziţii, pieţe;
Suportul tehnic să implice consultanţă gratuită atât agricolă, cât şi tehnică, juridică, financiară, putând discuta aici despre noua Lege a camerelor agricole.
În concluzie, vă solicit, să încercăm împreună să găsim modalitatea cea mai eficientă pentru a îmbunătăţi activitatea agricolă în cadrul gospodăriilor/fermelor mici şi pentru a ajusta politicile privitoare la mediul rural, ţinând cont şi de aspectele prezente de ordin social.