Marcel Bujor – declaraţie politică referitoare la Institutul Cantacuzino

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Microbiologic şi Imunologie „Cantacuzino” a fost înfiinţat în anul 1921 şi în prezent se confruntă cu o situaţie de subfinanţare cronică. Institutul Cantacuzino, unul dintre cei mai apreciaţi producători de imunologice din lume, şi-a început declinul în februarie 2010, după ce Agenţia Naţională a Medicamentului i-a retras autorizaţia de punere pe piaţă a produselor injectabile din cauza mai multor nereguli. în aceste condiţii, producţia de vaccinuri a fost sistată, iar campaniile de imunizare a populaţiei se fac numai cu vaccin din import, achiziţionat la preţuri de peste zece ori mai mari decât cel din ţară.

În prezent, în cadrul Institutului Cantacuzino lucrează 486 de persoane. O parte dintre acestea au protestat timp de trei zile în incinta unităţii, nemulţumite de faptul că nu şi-au mai primit salariile întregi de câteva luni. Directorul aflat în funcţie de patru luni a demisionat pentru că nu a reuşit să aducă institutul pe linia de plutire.

Situaţia Institutului Cantacuzino este critică, ţinând cont de faptul că are datorii de aproximativ 5 milioane de euro, conturile sunt blocate de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi se confruntă cu sistarea producţiei de vaccinuri şi cu angajaţi care nu-şi primesc salariile la timp.

În anul 2014, a fost desemnată o comisie interministerială pentru a veni cu soluţii concrete în sprijinul institutului de cercetare, realizând Memorandumul pentru reorganizarea Institutului Cantacuzino, semnat în 22 ianuarie 2015. Acesta prevede ştergerea datoriei către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi denumirea activităţii de sănătate publică drept serviciu de interes economic general.

Ministrul sănătăţii a afirmat că situaţia în care se află Institutului Cantacuzino este cauzată de managementul defectuos, precizând că ministerul este interesat să achiziţioneze produsele unităţii medicale, însă numai în condiţiile în care acestea sunt conforme.

Producţia de vaccinuri reprezintă un domeniu de o importanţă strategică atât pentru sistemul naţional de sănătate publică, cât şi pentru securitatea naţională a României.

În prezent, România este dependentă de vaccinurile de import, în ciuda faptului că eficienţa acestora este pusă la îndoială, deoarece nu sunt testate în România şi nu sunt adaptate populaţiei României. Din acest motiv, în ultimele luni au fost înregistrare numeroase cazuri de reacţii adverse postvaccinare.

România trebuie să-şi asigure o relativă independenţă în fabricarea de produse biologice, care să-i dea posibilitatea să intervină pentru protejarea populaţiei în situaţii de epidemii şi pandemii, având în vedere că în ultimii ani au fost identificate noi virusuri, ale căror mutaţii generează astfel de riscuri.

Ministerul Sănătăţii are responsabilitatea de a identifica soluţii pentru revitalizarea Institutului Cantacuzino şi asigurarea independenţei României în domeniul vaccinurilor.

Vă mulţumesc.