Jos Pălaria pentru…Silvia Gherguț, promotoarea curentului raw-vegan în Bacău

Bună ziua, mă numesc Roibu Sabina, voluntară în cadrul proiectului „Cetățeni Activi pentru Bacău”, proiect finanțat prin grant-urile SEE 2009-2014, prin Fondul ONG din România. Astăzi o avem alături de noi pe Silvia Gherguț, promotoarea  curentului raw-vegan în Bacău.

Sabina Roibu: Bună ziua.

Silvia Gherguț: Bună ziua și vă mulțumesc pentru invitație.

S.B: De unde a început povestea „rozisme” ?

S.G: „Raw.Z Is Me” este un proiect pe care eu l-am început în urmă cu doi-trei ani să spunem, e un copil pe care l-am crescut. A început evident prin schimbarea stilului meu de viață și prin momentul în care eu am încercat alimentația raw-vegan și am văzut ce efecte poate să aibă într-un timp atât de scurt asupra mea. Încet-încet am început să le spun prietenilor – evident mai întâi familiei –  și am început un fel de cruciadă să spunem așa, nu mai exista nimic, nici o posibilitate să mănânc altceva. Între timp mi-am dat seama că e vorba de o alegere personală și așa ar trebui să fie pentru toată lumea, și acum sunt mai prietenoasă când povestesc despre asta, nu mai judec pe toată lumea care nu rezonează. Sunt de acord că nu toată lumea va rezona cu acest fel de a mânca. Depinde foarte mult de gusturi, de educație, de tot felul de lucruri. și atunci prezint pur și simplu ceea ce fac: sunt dulciuri, pe asta m-am axat în principal, pe dulciuri vegetariene crude, neprocesate termic,  făcute din nuci, semințe, fructe uscate și fructe proaspete. Acum am început de ceva vreme un mic proiect așa mai de nișă, cu meniul zilei, în care avem câțiva clienți cărora le oferim acest meniu zilnic și care sunt destul de încântați. Dulciurile întotdeauna au prins, de la început au fost foarte bine primite și lumea s-a bucurat de ele, cu astea nu am avut niciodată probleme. Cu hrana, cum – să spunem – felurile de mâncare, cu chifteluțele, cu pâinicile, că se pot face tot felul de lucruri,  asta e o chestie pe care vreau să o afle toată lumea: că doar din fructe, legume, semințe, nuci și poate cereale crude se pot face o grămadă de lucruri foarte gustoase și asta este cea mai bună hrană pentru noi, este o hrană vie, cu toți nutrienții intacți și cu o grămadă de vitamine, antioxidanți, enzimele pe care le pierdem prin fierbere, chiar și având un stil de viață vegetarian – dar procesându-le termic, enzimele sunt primele care se pierd și ele aduc un aport important în organism . Subiectul este destul de larg.

S.B : Cât de greu sunt de găsit ingredientele și cât de scumpe sunt ?

S.G : Ingredientele, acum trei ani, când am început eu, erau destul de greu de găsit, însă acum toate farmaciile naturiste din oraș, spre exemplu sunt site-uri specializate, eu deja am și niște furnizori cu care colaborez care îmi mai oferă și câte un discount. Deci se pot găsi tot felul de soluții, am prietene cu care comand împreună ca să nu plătim transportul, adică nu mai este așa o chestie prohibitivă. Nucile se găsesc în piață, spre exemplu legume, fructe găsiți în piață, poate cunoașteți pe cineva care nu le stropește este și mai bine, dar nu trebuie să ne cramponăm în asta, să nu mâncăm fructe și legume pentru că sunt stropite, adică decât să mănânci mâncare procesată sau ambalată din magazine, prefer oricând o roșie fără gust. Eu în sezonul rece nu mănânc roșii, dar la nevoie mai apelăm și la din astea.

Scumpe. Scump, aici eu de exemplu am făcut pe profilul nostru de Facebook o cronică a unei săptămâni de hrănire cu hrană vegetariană  și raw-vegan și am ajuns la concluzia că nu este cu mult mai scumpă la sfârșitul acestei săptămâni; făcând calcule, gândiți-vă că trebuie să cumpărați brânză, ouă, lapte, astea toate dispar – nu mai există. Plus că nu poți să mănânci un volum extraordinar, vezi domnule nu mă satur, trebuie să mănânc trei kg. Nu mănânci atât de mult pentru că nu poți, sunt pline de fibre, sunt foarte sățioase, dacă mai au nuci și semințe nu poți să depășești un anumit volum. Și atunci chiar dacă să spunem te aprovizionezi o dată pe lună și cheltui un pic mai mult atunci, după aceea luna aia nu mai ai treabă; dar asta ține un pic de a-ți face un sistem… și mie mi-a fost greu la început și orice început este o provocare, să nu spunem că este greu, este o provocare, pentru că e altceva, pleci dintr-un sistem în care știi cum se face tocănița de cartofi și ciorba de văcuță și vrei deodată să faci altceva. Ei, atunci trebuie să ai un pic de răbdare cu tine și cumva să te obișnuiești cu noile lucruri pe care trebuie să le faci și aprovizionarea este unul din ele. Și asta nu mai este o provocare după o lună-două în care vezi și tu de unde poți să îți iei ca să nu pierzi vremea pe drumuri, că și asta este important, să nu cauți promoțiile – adică poate că să le și cauți dar să nu pierzi foarte mult timp. Spunea cineva că dacă o hrană necesită mai multă energie și efort în a o prepara decât în a te bucura, adică ajungi să nu te mai bucuri de ea pentru că îți ia atât de mult timp să faci rost de materia primă, atunci cumva nu prea se merită să faci schimbarea asta. Adică trebuie făcut totul încet, cu pași mici, ca să nu ne stresăm și să nu fie o corvoadă că uite, azi iar ar trebui să mănânc nu știu ce supă crudă. Nu, eu mereu am primit-o foarte relaxat și de asta mi-a plăcut și îmi place în continuare, că pe mine mă întreabă lumea “Chiar mănânci chestii din astea și numai din astea?”. Poftă are toată lumea, ideea e că mie imi plac, adică dacă nu le-aș putea mânca cu plăcere nu cred că aș putea să le mănânc doar așa.

S.B : Care sunt totuși ingredientele principale în hrana vie ?

S.G : Ingredientele principale sunt fructele și legumele și astea ar trebui să fie principale în hrana oricui, apoi vin semințele și nucile. Fructe și legume, știm cu toții, e de preferat să fie în sezon, e de preferat să fie locale. Evident că te plictisești la un moment dat de mere, pere, struguri, mai mănânci un kiwi, un avocado. Avocado pentru noi este o salvare pentru că e așa untos și foarte ușor de preparat și de asortat – eu pot să vorbesc ore în șir despre rețete. După aceea avem nucile și semințele din care facem pateuri, creme, brânză – sau mă rog, să spunem brânză între ghilimele –  pâinici, tot felul de lucruri, bineînțeles în combinație cu legume,  în combinație cu fructe facem tort, facem prăjituri, o grămadă de lucruri, dar astea sunt principalele. Mai folosim și cereale încolțite, să spunem grâu încolțit, mai folosim germeni și vlăstari: se iau mici semințe care se încolțesc, devin vlăstari, se pun în salată, se fac budinci cu ei, sunt tot felul de modalități să-i integrăm și pe ei în alimentație dar se pot mânca și ca atare.

S.B : Cât de interesată este lumea ?

S.G: Lumea… să spunem așa: acum doi ani când am pornit eu acest proiect așa, hotărât, să fac ceva, nu erau foarte multe persoane interesate, dar încet-încet au început să apară și acum pot să spun că sunt până într-o sută de persoane cu care eu am tot vorbit și care îmi sunt prieteni, cunoștințe și care au aflat de mine prin diverse modalități și cumva au ieșit la suprafață sau au început chiar după ce au aflat despre sau au venit la ateliere sau m-au auzit la radio sau mai știu eu… Pentru că oricum acum a început să vină în mainstream să spunem, că nu-mi vine acum cuvântul, să vină un pic în față chestia asta de alimentație sănătoasă și să devină un pic – să spunem o mică modă, chiar dacă o putem spune așa între ghilimele și să ne amuzăm de lucrul ăsta, eu nu cred că e un lucru rău. Eu cred că dacă e ceva care trebuie să devină o modă da, asta e, să ne pese de sănătatea noastră și să devenim conștienți că ceea ce mâncăm contează și că ni se vând tot felul de lucruri care nici nu ar trebui să poarte numele de mâncare.

S.B: Cine te susține în tot ceea ce faci ?

S.G: Cine mă susține – eu singură mă susțin deocamdată. Familia și prietenii apropiați mă susțin, familia evident prin sprijinul necondiționat, că nu pot să zic că te îmbogățești din chestia asta, chiar au fost perioade când o făceam așa, mai mult din pasiune, și în urma atelierelor nu rămâneam cu nimic, sau poate rămâneam cu noi cunoștințe, potențiali clienți să spunem, doar așa. Dar asta e: susținerea familiei în primul rând și, mai departe,  mă vor susține și financiar să facem un proiect care să fie așa în față și să fie centrul orașului… O să vorbim despre asta mai târziu. Dar da, familia.

S.B : Deci totuși te-ai gândit să deschizi ceva în Bacău ?

S.G: Da, m-am gândit și mă gândesc de multă vreme numai că tot am testat piața, am vrut să văd cum e primită toată ideea și e primită din ce în ce mai bine, din ce în ce mai multă lume îmi spune: „Vreau să vin undeva unde să pot veni cu copilul meu, să poată mânca ceva sănătos, vreau să își ia copilul meu la școală un pachețel sănătos și nu am de unde”. Și atunci o să deschidem o cofetărie în centrul orașului, o să fie o cofetărie raw-vegan,  doar cu produse procesate la rece, cum am tot spus până acuma, și o să fie undeva în primăvară, o să-i dăm drumul.

S.B : Cât de des organizezi ateliere ?

S.G: Ateliere până acum am organizat cam de trei ori pe an ateliere pentru adulți și pentru copii mai des un pic. Cele pentru copii sunt așa de suflet mai mult. Principalul mesaj pe care îl transmit copiilor este să se ferească de zahăr, pentru că el este principalul inamic să spunem așa în sănătatea lor, în puterea de concentrare și tot ce înseamnă o stare de sănătate vibrantă a unui copil. Că nu înseamnă doar să nu fie bolnav, înseamnă să fie plin de energie, să vrea să afle, să vrea să cunoască, nu să stea toată ziua în fața unui televizor și efectiv să nu gândească, pentru că zahărul oprește – și sunt studii dezvoltate pe acest subiect –  oprește efectiv procesele de gândire și cognitive. E mare păcat, atâta timp cât există alternative: dacă nu ar exista dulciuri bune, gustoase, fără zahăr, alternativa pe care o folosesc eu, mierea – despre asta am uitat să vorbesc – și mai sunt unturile și uleiurile de cocos și de cacao – uite despre astea am uitat să spun la ingrediente.

S.B : Cât timp are nevoie un om ca să treacă la hrana vie ?

S.G: Depinde de om. Eu spre exemplu am avut nevoie de o zi. Dar nu aș recomanda să facă asta toată lumea pentru că na, spre exemplu, pentru mine a fost o ambiție personală, să văd în primul rând dacă se poate, daca nu mori de foame, daca nu mori – punct, că te usuci sau că, mai știu eu, cazi din picioare. Evident că nu s-a întâmplat nimic, ba dimpotrivă, primul efect a fost o energie debordantă, eram așa, deodată, că nu mai știam ce să fac cu mine ca să mai ard din energie. După aceea, o foarte bună concentrare, se curăță tenul, se curăță și organele interne, dar asta nu e o chestie pe care o vezi, o simți în starea asta de energie. Apoi fiecare poate să aibă ritmul lui, poate să aibă o perioadă pe an în care face lucrul ăsta, poate să fie în perioada postului, poate să facă o trecere treptată: să renunțe mai întâi la carne, apoi să renunțe la lactate, apoi să renunțe la procesarea termică. Asta poate să dureze trei ani, poate să dureze trei luni, în funcție de fiecare, dar cam ăștia ar fi pașii logici de urmat: să renunți întâi la carne, după aia să treci un pic prin ovo-lacto-vegetarian și apoi să treci la vegetarian gătit, urmând ca apoi să ai și perioade poate de raw-vegan. Eu nu aș recomanda de asemenea, tot timpul anului raw-vegan, toată ziua, pentru că o dată te plictisești – deși varietatea este extraordinară, poți să mănânci șase luni fără să simți urmă de plictiseală, eu la meniul zilei am în fiecare zi alte preparate și abia la două săptămâni dacă se repetă un preparat. După aceea să spunem, după astea 6 luni, mai faci o lună de gătit pe perioada iernii, când deja îți vine să mănânci ceva cald, vrei o supă, vrei ceva, poți să mai faci o pauză, să gătești și după aia dacă îți vine o poftă de ceva, în loc să te înfrânezi și să devii frustrat că „Uite domnule ce fac eu, vreau să fiu erou, să mănânc numai raw-vegan”și așa, mai degrabă îi dai ascultare poftei respective, că n-o să pățești nimic de la o mică indulgență pe care ți-o acorzi și apoi mergi împăcat mai departe. Asta e ce am simșit eu și cum mi-a fost mie bine.

S.B: Bine. Noi îți mulțumim și îți dorim succese în tot ceea ce faceți .

S.G : Mulțumesc și eu pentru invitație.

 Autori:

Sabina Roibu, Voluntar Comunicare

Emilia Gherguț, Voluntar Comunicare