Se întâmplă ca zilele de vară să devină un adevărat coşmar din cauza căldurilor care te moleşesc săptămâni întregi în apartament, din cauza că  nu ai bani să-ţi permiţi o vacanţă mai îndelungată şi mai ales din lipsa de oferte din domeniul divertismentului. Pentru tineri a ieşi pur şi simplu la un suc sau la o simplă plimbare prin parc nu mai pare atractiv, astfel aceştia se scufundă în lumea virtuală a Internetului. Nici maturii nu par mai atraşi de plimbări, văzând străzile pustii şi invadate de soare. Când rutina în perioada estivală pare la ea acasă, iată că lucruri frumoase se întâmplă la Moineşti. Este vorba de festivalul FILMOFEST aflat la prima sa ediţie, care a avut loc în perioada 17-19 iulie. Asociaţia Iniţiative pentru o Comunitate Responsabilă din Moineşti a organizat trei zile pline de evenimente unde moineştenii au fost încurajaţi să petreacă un timp excepţional. Pentru a afla mai multe detalii despre evenimente, organizare şi viziuni am adresat o serie de întrebări Ancăi Balaban, preşedintele organizaţiei.

Oxana Morari: Este primul proiect de o astfel de anvergură al Asociaţiei Inițiative pentru o Comunitate Responsabilă din Moineşti?filmofest3

Anca Balaban: Înainte să răspund la subiect, aș vrea să vă spun ideea de la care am plecat noi când am început să ne formăm ca o echipă, anul trecut în decembrie. Atunci am fost surprinși de moineșteni, de numărul mare de oameni sufletiști care au răspuns apelului lansat pe Facebook de a strânge cadouri de Crăciun pentru nişte copii sărmani. Sediul plin de cutii de cadouri până la tavan ne-a făcut să ne gândim, pe mine și pe soțul meu, că poate moineștenii au nevoie de o formă, de un context în care să-și scoată la iveală bunătatea și nu numai. De aceea de la acest proiect caritabil, până la a înființa asociația și până la ceea ce facem în prezent, nu a mai fost decât un pas. Astăzi AICR înseamnă mult, înseamnă ambiție, inițiativă, responsabilitate și creativitate. Înseamnă brainstorminguri la întâlnirile pe care le avem, prieteni puși la treabă, proiecte puse pe listă care rând, pe rând sunt bifate. Acum, se pare că am ajuns la cel mai important de până acum – FilMoFest – primul festival de film, muzică și teatru în aer liber la Moinești. Este o ediție plină de entuziasm și de emoții, pentru că așa cum bine știți, cel mai greu este la prima ediție, indiferent de proiect sau de eveniment. Atunci înveți pas cu pas, efectiv, ce ai fi putut face mai bine și te bucuri de tot ceea ce ai reușit să faci bine.

Oxana Morari: Cum a apărut ideea de a crea acest festival?

Anca Balaban: Ideea Festivalului a apărut dintr-o necesitate. Știam de multă vreme, din perioada în care-am fost elevă la liceu, că pe timpul verii, în Moinești, activitățile cultural-recreative la care puteam participa erau aproape inexistente până în toamnă, când de obicei se organizau zilele municipiului. Împreună cu echipa pe care o coordonez acum, ne-am propus să facem ceva în acest sens, să punem vara la cale, cu evenimente deschise publicului larg, cu un concept totodată inedit pentru zona noastră: cinema în aer liber. Astfel, ne-am gândit și să punem în valoare tinerii moineșteni, talentați la muzică sau teatru.

Oxana Morari : Ce aşteptări aveţi de la festivalul Filmofest?

Anca Balaban: Hm…cam așa începe orice teambuilding AICR-ist, cu întrebarea: „ce așteptări sau temeri aveți?”. Îmi permit să fac așa cum obișnuiesc și voluntarii mei, și voi răspunde cu liniuțe, cât mai simplu:

  • 3 tematici deosebite în 3 zile de vară;
  • 3 filme proiectate noaptea în aer liber în Parcul Băi, într-o atmosferă specială;
  • audiții de muzică în aer liber în parcurile municipale;
  • stimulăm consumul cultural al publicului de toate vârstele și condițiile sociale;
  • deschidem interesul publicului pentru temele prezentate și pentru acest gen de evenimente;

Oxana Morari : Ce părere are publicul despre aceste evenimente?

Anca Balaban: Sincer, sunt sigură că le-am stârnit curiozitatea, pentru că noi împreună cu unul dintre partenerii evenimentului am pregătit un spot audio care s-a auzit în tot orașul cu ajutorul sistemului de boxe stradale. În afară de curiozitate, am observat că există public chiar și pentru un gen de filme mai puțin apreciat. Mă refer aici la filmele documentare. Vineri seara am proiectat filmul „Computerul vechi de 2000 de ani: mecanismul de la Antikythera” și am fost surprinși că tema documentarului i-a captat pe cei prezenți și i-au făcut să stea până la final, când i-am invitat alături de voluntari să stingă lumânările pe care noi le-am aprins pentru a crea o atmosferă frumoasă.

Oxana Morari: Câţi voluntari s-au implicat la realizarea conceptului de integrare a artelor cinematografice, muzicale şi teatrale în aer liber?

filmofestAnca Balaban: Toată echipa a fost implicată. De la ședințe până la implementare, aproape toți membrii s-au implicat în taskurile pe care le aveam de realizat în funcție de timpul lor liber. Însă, trebuie să recunosc, au fost o parte dintre voluntari care au fost mai uniți și mai dornici să pună umărul pentru a face ceva special, așa cum nu mă așteptam. De aceea, dacă tot vă povestesc despre ei, vreau să le transmit mulțumiri. În plus, momentan suntem cu 5 voluntari care încă sunt în perioada de probă, pentru că au fost recrutați prin recomandări, nu în urma unor sesiuni de interviuri așa cum este în regulamentul asociației.

Oxana Morari : De ce prima zi are evenimente dedicate culturii britanice/British Theme?

Anca Balaban: Sincer, prima dată am vrut să avem prima zi dedicată poveștilor și basmelor – Fairytale theme. Însă la una dintre ultimele ședințe, când confecționam borcanele pictate ca suporturi pentru lumânări, ne-am dat seama că ar fi mai inedit pentru moineșteni să aibă parte chiar în deschidere de o mică ceremonie a ceaiului în aer liber. Și ne-am gândit bine. Multă lume trecea pe lângă stand și ne întreba despre ce este vorba, ce asociație suntem, de ce am aranjat acel colț de picnic, de ce am adus atâtea decorațiuni și multe altele. A fost frumos să putem astfel să ne facem asociația mai cunoscută, să le arătăm oamenilor că dacă vrem, putem învăța lucruri noi, putem încerca măcar pentru câteva minute să bem ceaiul așa cum îl beau britanicii. A fost un exemplu practic prin care le-am arătat tuturor că dacă vrem, putem să facem măcar un loc mic din oraș să fie mai frumos și mai plin de veselie. Bănuim că a fost o surpriză plăcută, pentru că mulți ne-au mulțumit zâmbind și, ce-i drept, nu se așteptau ca totul să fie dăruit pur și simplu, fără niciun cost. Cât despre programul de film, am primit feedback de la cei care au vizionat documentarul chiar după încheiere, foarte mulți dintre cei care au vizionat filmul, venind la scena din parc să ne felicite pentru curajul de a difuza un documentar încă din deschidere și pentru subiectul interesant al filmului. Eu pot să mai completez acum cu ceva: curajul, da, este al nostru, însă pentru film trebuie să le mulțumim prietenilor noștri de la British Council România.

Oxana Morari: Care au fost reperele după care aţi alcătuit acest program?

Anca Balaban: Ne-am propus ca în fiecare seară să avem film sau teatru ca să-i scoatem pe moineșteni din case în parc, să-i facem să-și ia o pătură și să stea pe iarbă, așa cum de obicei vedem în filmele produse de americani. Vineri am reușit. Sâmbătă însă ploaia ne-a alungat în Sala de Festivități a Primăriei Municipiului Moinești. Dar avem noroc, și astăzi, invitația de a veni în parcul Băi rămâne valabilă. De asemenea, ne-am dorit ca în fiecare zi să fie muzică peste tot în oraș. Și dacă se poate, să avem și muzică live. Și-am reușit. Cam așa ne-am făcut planurile.

Oxana Morari: După părerea dvs. care au fost cele mai apreciate evenimente? De ce?

Anca Balaban: Cred că toți au apreciat mai mult tot ceea ce s-a întamplat în parcul Băi. Au fost concursuri interactive la care toți se puteau înscrie ad-hoc, au fost momente pline de non-formal, a fost dialog cu publicul și comunicare. De asemenea, finalul serii, vizionarea în aer liber, a fost punctul pe care noi am mizat că va atrage lume multă, și așa a fost.

Oxana Morari: Cum poate acest proiect aduce o schimbare în comunitate?

filmofest2Anca Balaban: Vreau să dau un exmplu practic și să nu vorbesc generalist. Așa că voi spune că prima schimbare a fost pe fețele mohorâte ale oamenilor, care trecând pe stradă au ascultat muzică specifică tematicii zilei. Eram pe stradă să văd cum prinde această parte a festivalului și am fost plăcut impresionată de zâmbetele stârnite când începeau melodii vesele și de atenția care era furată periodic de spotul FilMoFest. Un alt exemplu de schimbare în comunitate a fost latura educativă pe care am pus accent la standul din fața bibliotecii când împărțeam ceai sau siropuri, turtă dulce, bomboane sau prăjituri. Tot timpul voluntarii le-au transmis celor mici să ducă singurei la coș ambalajele pentru a păstra curățenia orașului. Pentru că până la urmă, dacă strângem mizeria pe care o facem, pentru noi toți facem acest gest. Aceeași mențiune am făcut-o și vineri, în parc, la final și-am fost plăcut surprinsă că voluntarii AICR-iști nu au avut ce strânge în urmă.

Oxana Morari: Sunt impresionată de poveştile din spatele „cortinei”. Aţi putea să ne relataţi cel puţin o situaţie despre viziunile care au apărut pe parcurs în cadrul acestui proiect? Cum au fost transformate în realitate? Aţi avut situaţii amuzante sau momente imprevizibile?

Anca Balaban: Păi da, am avut tot felul de momente mai amuzante sau imprevizibile. Este inevitabil să nu râzi când pe tricou ești plin de culoare de la atâta pictat sau să ai mâinile lipicioase de la atât de multă treabă cu aracet. Am avut momente când eram atât de obosiți încât vorbeam ca să ne menținem ritmul de treabă. Ca să nu mai spun de momentele în care am spart baloanele și ața dată cu aracet era moale și nu se întărise. Noi ne doream să facem niște decorațiuni – globuri de sfoară. Dar nu am reușit așa că am renunțat la idee și-am schimbat macazul. Am mizat pe cărți. Ne-am apucat să facem ordine prin biblioteci și-am adus cărți pe care le-am pus pe scenă din loc în loc, deschise. La finalul serii oamenii au putut să-și ia cartea care i-a interesat acasă.

Oxana Morari: Ce ne puteţi spune despre spectacolul de teatru „Capul lui Moţoc”? Cum au ajuns elevii de la „Spiru Haret” să organizeze unul din evenimetele festivalului Filmofest?

Anca Balaban: Inițial ne-am propus un concurs de teatru între liceele de la noi. Însă din trupa de teatru de la Grigore Cobălcescu lipseau câțiva actori, erau plecați în vacanță și le era destul de greu să-i înlocuiască. Așa că pe moment ne-a venit ideea să le dedicăm o seară celor de la Spiru Haret. Noi le-am pus la dispoziție cadrul în care ei să-și arate priceperea teatrală. Și piesa a fost o parodie, actuală, chiar dacă acțiunea avea loc în secolele XVI- XVII. Unele replici erau atât de desprinse din zilele noastre încât au stârnit hohote de râs.

Oxana Morari: Ştiu că AICR este o organizaţie nouă, apărută în ianuarie 2015. Cum reuşeşte să facă faţă problemelor, să menţină voluntarii împreună?

Anca Balaban: Voluntarii noștri au găsit o deviză scurtă și concisă pentru ceea ce vrem noi ca echipă, chiar de la al doilea teambuilding: Toți pentru AICR, AICR pentru comunitate. Din ianuarie de când au început să ni se alăture persoane care gândeau la fel ca noi, am ajuns ca în momentul de față să avem o echipă de 41 de AICR-iști. E frumos căci suntem mulți și la ședințe și teambuilding-uri, ideile vin ușor și se completează reciproc. Nu am avut probleme cu voluntarii până acum. Toți sunt foarte serioși, pentru că noi le-am spus de la început că responsabilitatea va fi valoarea fundamentală pe care o căutăm în fiecare și pe care vrem să o facem să fie caracteristică tuturor celor care ne cunosc.

Oxana Morari: Care sunt avantajele voluntariatului?

Anca Balaban: Cred că la întrebarea asta aș putea scrie foarte mult. Însă mă rezum la o provocare pe care o lansez tuturor voluntarilor mei, AICR-iști. Mesajul provocării este următorul: scrieți în comentariile acestui articol care sunt avantajele voluntariatului, prin prisma a ceea ce ați făcut alături de AICR până acum. Vă mulțumesc anticipat și…mă scuzați că nu v-am spus. Sper să vă placă provocarea. J

De asemenea, am fost curioasă să aflu ce părere au voluntarii  despre festivalul pe care l-au organizat.

Oxana Morari: Când realizezi cât de norocos ești și cât de împlinit să fii voluntar la FilMoFest?

Bianca Pintilie: Păi, aș începe cu reacțiile pozitive ale celor din jur, ale moineștenilor pentru care evenimentul este dedicat și instant, te simti împlinit. Să fiu voluntar la FilMoFest înseamnă să pot să materializez toată dragostea pentru locurile acestea minunate în trei zile și trei nopți de vară pe care le  vrem de neuitat. Pentru mine, este clar că amintirile vor prețui mult și sper că la fel va fi și pentru cei care au luat parte la festival. Am iubit fiecare moment și fiecare secundă a acestor zile. Sunt fericită că sunt AICRistă și că FilMoFest face parte din Visul Nopții Mele de Vară. Îmi vine să râd doar când îmi dau seama că am învățat atâtea lucruri, care deși pot părea simple pentru ceilalți, pentru mine au fost o revelație. Uite, de exemplu, am învatat sa împart pliante. Să comunic cu oamenii când le împart. Să nu le dau pur și simplu o foaie. Să-i fac curioși. Şi lista poate continua. Fără să pun la socoteală toate trăirile și bucuria pe care le-am cules din jurul meu și pe care am învățat să o ofer la rândul meu.

Matt Handley din Anglia: It was a relaxed, yet exciting experience in another country. There was lot’s to do and watch, so I was never bored. I liked that the games were in both English and Romanian, because it included everybody and made me feel welcome.

Mihaela Jescu: Prin participarea mea ca voluntar la FilMoFest s-a împlinit un vis de-al meu, acela de-a contribui la dezvoltarea pe plan cultural a oraşului meu natal. Mi-am mobilizat forțele, familia, prietenii pentru ca totul sa decurgă bine și pentru familie și pentru organizarea festivalului. Cel mai mult mă bucură că acest eveniment noi l-am menit să se alăture tuturor celorlalte ce vor să îmbunătățească imaginea micului nostrum municipiu, Moinești. Și-am reușit să dăm sfoară-n țară. Am pus suflet la toate momentele la care am participat direct sau indirect pentru ca, alături de colegii mei, să fac ceva de calitate. Am învățat că trebuie să fii mereu pregătit să te adaptezi, fie la schimbările climatice, fie la dorințele celor care participă la activități, dar și că tactul și colaborarea cu colegii pot face minuni.

Moineştenilor li s-au oferit trei zile de neuitat, trei zile de socializare, bună-dispoziţie şi amintiri frumoase de vară! Pentru inspiraţie, efort şi ambiţie noi le spunem cu admiraţie AICR-iştilor Jos Pălăria!

Articole asemănătoare

One Response Comment

Lasă un comentariu

Please enter your name. Please enter an valid email address. Please enter a message.