Iancu Iulian – Prezentarea şi dezbaterea moţiunii simple iniţiate de 54 de deputaţi, cu titlul: „Guvernul Ponta – fabrică de şomeri”

Domnul Iulian Iancu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că pentru ceea ce întâmplă în momentul ăsta şi văzând intervenţiile, cel mai bun nume ar fi cântecul lacrimilor. Pentru că suntem într-o situaţie cu provocări fără precedent legate de securitate, de inegalitate socială, cu riscuri identificate acum câteva zile la nivel european, plecate de la inegalitatea în venituri, primul risc, şi al doilea risc, incapacitatea Guvernului de a-şi plăti debitele şi deci, în consecinţă, singura lor şansă este să-şi repornească motorul economic şi să valorifice fiecare lanţ tehnologic şi economic pe care-l au la dispoziţie.

Noi am avut o şansă în a ne salva 1,2% din PIB prin produsele chimice, petrochimice, de rafinare pe care le aveam în lanţul Oil Terminal Arpechim-Oltchim.

Astăzi, aici, cred că ar fi fost pentru prima dată în ultimii 23 de ani în care noi, clasa politică, am fi fost în măsură să dăm o dovadă a responsabilităţii noastre şi să oferim soluţii. Dacă soluţii nu avem, atunci cea mai bună variantă ar fi fost tăcerea. Pentru că, aşa cum v-am obişnuit, de fiecare dată am încercat să aduc cele mai bune argumente în cazul intervenţiilor mele. Şi astăzi am să vă aduc un lucru despre care dumneavoastră aţi uitat cu desăvârşire. Vă aflaţi la guvernare şi se intrase într-o spirală fără ieşire în acest lanţ tehnologic Arpechim-Oltchim. Văzând faptul că s-au dublat datoriile, faptul că am ajuns să importăm la nivelul a un miliard de euro de la etilenă, propilenă, până la cauciuc sintetic, faptul că pe orizontală se punea în discuţie riscul ca 100 de mii de persoane să treacă în zona de sprijin social într-un buget care nu avea soluţie şi nu avea în nici un caz prevedere socială, pentru că era într-o perioadă de ajustări, să le numesc aşa, sociale, de fapt, tăieri masive ale locurilor de muncă şi ale salariilor, am iniţiat, în calitate de preşedinte al Comisiei pentru industrii şi servicii, o discuţie şi provocând ideea unei soluţii. Noi atunci eram în opoziţie, da? Situaţia dumneavoastră de astăzi.

Care a fost calea aleasă de noi? Am iniţiat un demers onest în a găsi împreună soluţii cu dumneavoastră. Şi vă arăt scrisoarea făcută la vremea respectivă, martie 2011, către domnul ministru Ariton, domnul ministru Botiş, domnul ministru Ialomiţianu, mă bucur că este în sală, domnul prim-ministru Boc, atrăgându-le atenţia asupra faptului că intrăm într-o zonă fără ieşire cu cele două unităţi şi propunând totodată soluţii. Drept pentru care am solicitat Biroului permanent să aprobe această dezbatere la Piteşti, ocazie cu care am invitat prefectul de Vâlcea, preşedintele consiliului judeţean Vâlcea, primarul de Vâlcea, şi omologii săi din Piteşti. Întâlnirea a avut loc la Prefectură în Piteşti, ca să nu se spună că este cumva o încercare de a ne atrage anumite foloase politice. Era în biroul prefectului, prefect care, evident, era numit de dumneavoastră la vremea respectivă.

În urma dezbaterilor, a apărut şocant faptul că într-adevăr PCC-ul a făcut un demers pentru a bloca activitatea Oltchim, PCC-ul cred că pentru toată lumea este cunoscut ca fiind un agent economic din Polonia infiltrat în activitatea concurentă, respectiv a Oltchim din România. Oltchim, la vremea respectivă, fiind numărul 1 în Europa ca exportator de PVC. Şi a făcut tot ce i-a stat în putinţă să saboteze activitatea acestui agent economic.

Noi, oricare, de oriunde am fi în spectrul politic, de orice culoare, ar fi trebuit să acţionăm strict în interes naţional şi să blocăm orice încercare de a pune într-o situaţie limită un agent economic atât de important. Din păcate, la vremea respectivă primisem informaţia că reprezentanţi ai PDL sunt cosemnatari, alături de PCC. Ba, mai mult, au fost şi nişte întâlniri la Paris chiar cu membri ai comisiei de concurenţă din cadrul forului european, iniţiată şi desfăşurată de către PCC.

În aceste condiţii, se punea problema să salvăm cele 80 de milioane de euro investite din 2003 până în 2007, încă 150 de milioane de dolari, încă 106 milioane de dolari pentru a reporni piroliza.

Iată numai de aici vorbim de peste 400 de milioane de dolari în echivalent, efort făcut de România pentru a menţine o capacitate de rafinare de 3,5 milioane de tone în viaţă, dar nu numai din ambiţia de a mai avea o capacitate de rafinare, ci din dorinţa de a ne menţine un lanţ economic funcţional, de la Oil Terminal Compet-Arpechim- Oltchim şi toate carierele şi producătorul de energie termică de la Govora.

Atunci, cu acest demers, noi nu făceam altceva decât să ne menţinem, pe lângă produsele chimice, şi o sursă unică de ofertă de bitumen într-un program pe care dumneavoastră l-aţi lansat ca fiind asfaltarea a zece mii de kilometri de drumuri comunale şi judeţene. De unde şi cu ce bitumen asfaltăm, dacă noi ne închidem sursa care ne oferea 800 de tone de bitumen pe zi. 800 pe zi! Am întrebat atunci, în acea reuniune de la Piteşti, care este motivaţia pentru care nu luăm bitumenul nostru de la Arpechim, şi mi s-a spus: „Domnule, într-adevăr, la Arpechim este mai bun, dar, din păcate, ştiţi, este scump”. Şi atunci ce fac? Prefer să-l omor de tot şi să iau unul mai ieftin şi mai prost din import. Drept dovadă, iată reţeta asfaltului nostru care în fiecare primăvară necesită iarăşi zeci de milioane de euro ca să-l întreţinem.

La vremea respectivă, s-a dedus ca fiind foarte limpede, Petrom a spus atunci: „Domnilor, din 2009 până astăzi, pe noi, Petromul, domnul prim-ministru Boc nu ne-a primit la discuţii. Drept pentru care noi am anunţat membri Guvernului României din Consiliul de Supraveghere, doi membri, că noi avem de gând să închidem Arpechimul şi să începem tăierea de la 1 iulie”. În faţa acestui…

(Doamna deputat Maria-Andreea Paul vociferează.)

Stimată doamnă…

…………………………………………
Domnul Iulian Iancu:

Dacă dragostea vă este străină, atunci cel puţin nu vă mâniaţi şi nu greşiţi.

…………………………………………
Domnul Iulian Iancu:

Eu vă relatez toate aceste lucruri, sunt în scrisorile oficiale pe care am să le dau presei astăzi, trimise în martie 2011, nu astăzi, de la microfon.

Şi că tot veni vorba de înţelepciune, că făceam apel la înţelepciune, înţelepciunea, stimată doamnă, nu înseamnă să reproduceţi aici discuţii formate din fraze goale sau învăţate pe de rost, ci să ne bazăm pe nişte dovezi, pe nişte probe. Acestea sunt probele. Atunci, la vremea respectivă, s-a pus în discuţie tăierea începând cu 1 iulie 2011.

În consecinţă, după toate discuţiile, s-a adus la cunoştinţă miniştrilor de resort, primului-ministru, şi am desprins soluţiile pentru această problemă, pe care le-am pus în scris prin această adresă. Le-am trimis în scris la vremea respectivă şi, în consecinţă, s-a spus aşa: „Domnilor, nu există investitor strategic. Nu avem investitor strategic, toţi cei care au venit şi-au declinat intenţia”. Şi atunci, la vremea respectivă, am făcut eu demersul în Statele Unite şi a venit scrisoare din Statele Unite, investitor strategic pentru lanţul Oltchim-Arpechim. Scrisoare, oferă scrisă, depusă la domnul prim-ministru Boc.

Despre ce vorbim astăzi? Despre ce vorbim? Deci, s-a întâmplat exact ce am atenţionat atunci. Vă daţi seama că noi am ratat o oportunitate pentru care, la vremea respectivă, în calitate de opoziţie, am venit în întâmpinarea dumneavoastră? Astăzi, care este replica? Facem un demers strict politicianist pentru care sau la finele căruia ştiţi bine că din vot nu va fi nici un rezultat, şi fără nici o soluţie concretă pentru a salva acest lanţ economic vital pentru economia românească, în condiţiile în care ne aflăm cu adevărat în faţa acestor provocări.

De aceea, stimaţi colegi, daţi-mi voie să închei şi să vă spun că poate că acesta ar fi momentul ca noi toţi, clasa politică la a câta serie de clase politice aflate în Parlamentul României, să avem o cu totul şi cu totul altă abordare, în afara cinismului, în afara ipocriziei şi în afara politicianismului pe care văd că în continuare, în mod cu totul şi cu totul surprinzător pentru mine, oamenii din această sală, aflaţi aici tocmai pentru că lumea şi-a pus încrederea în noi, pentru că suntem într-o situaţie specială, pentru că este o situaţie specială nu numai în România, în întreaga Europă. De aceea, vă invit la o atitudine responsabilă şi la soluţii pentru această problemă. (Aplauze.)

Autorul articolului

Articole asemănătoare

Fără comentarii

Comments are closed.