Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Astăzi, 1 aprilie, comemorăm Ziua naţională de cinstire a memoriei românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor, ale foametei şi ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie. Se împlinesc 74 de ani de la una dintre cele mai mari tragedii din istoria neamului românesc, o rană rămasă deschisă, un genocid supranumit de istorici „Katynul românesc”.

„Un popor care nu-şi cunoaşte istoria este ca un copil care nu-şi cunoaşte părinţii”, afirma Nicolae Iorga, acest genocid fiind abandonat în tăcere, uitare şi nepăsare, o filă de istorie cunoscută de prea puţini români.

După ultimatumul lui Stalin din 26 iunie 1940, României i-a fost impusă cedarea Basarabiei şi nordului Bucovinei către URSS. în haosul creat, sute de familii au încercat să treacă în Bucovina ce nu fusese anexată, dar s-au lovit de refuzul noii autorităţi de la Moscova, care a dat ordin ca oricine se apropie de graniţă să fie executat.

În primăvara anului 1941, KGB-ul a propagat în rândul populaţiei române din Bucovina de Nord faptul că, pentru o scurtă perioadă de timp, trecerea graniţei în România este un lucru acceptat de autorităţi. Aproximativ 3 000 de români, locuitori ai satelor de pe Valea Şiretului, s-au îndreptat în luna aprilie 1941, în duminica Paştelui, către graniţa sovieto-română. în fruntea coloanei au arborat un steag alb, icoane, prapuri şi cruci, încercând să dovedească caracterul paşnic al demersului. La trei kilometri de graniţa română, în Poiana Vamiţa, grupul de români a ignorat ordinul dat de sovietici să se oprească, moment în care s-a declanşat masacrul.

Sovieticii au tras din plin, secerând fără milă, laolaltă, femei, bărbaţi, copii şi bătrâni. Supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavaleri şi spintecaţi cu sabia, iar răniţii au fost legaţi de cozile cailor şi târâţi până la cinci gropi comune, săpate din vreme. Mărturiile cutremurătoare ale puţinilor supravieţuitori relatează că timp de două zile pământul s-a mişcat, până ce toţi românii aruncaţi acolo şi-au dat ultima suflare.

În urma masacrului, peste 13 000 de români au fost ridicaţi din casele lor şi deportaţi în Siberia şi Kazahstan. Puţini dintre aceştia au supravieţuit.

Autorităţile de la Moscova au trecut în anonimat genocidul, declarând că a fost vorba doar de un incident neînsemnat în care un grup de 20 de persoane a încercat să treacă fraudulos graniţa. Subiectul masacrului premeditat de la Fântâna Albă a fost considerat tabu până în anii ’90, orice referire sau comemorare a acestor crime împotriva umanităţii fiind interzisă de autorităţile sovietice şi ucrainene. Din anul 2000, autorităţile ucrainene au permis oficierea unui parastas pentru odihna românilor nedreptăţiţi şi ucişi cu o cruzime fără margini, vinovaţi că s-au născut români.

Comisia românilor de pretutindeni din Senatul României, al cărei preşedinte sunt, a organizat anul trecut, în sala mare a Bibliotecii Municipale „Tudor Flondor” din Rădăuţi, judeţul Suceava, o şedinţă comemorativă cu ocazia Zilei naţionale de cinstire a memoriei românilor victime ale masacrului de la Fântâna Albă. După şedinţa de la Rădăuţi, membrii Comisiei românilor de pretutindeni s-au deplasat către Fântâna Albă, Ucraina, unde a avut loc slujba de comemorare a miilor de români ucişi, unde au fost depuse coroane de flori. Delegaţia română a fost însoţită la manifestările de la Vamiţa şi de doamna Eleonora Moldovan, consulul general al României la Cernăuţi.

De altfel, Comisia românilor de pretutindeni va continua această tradiţie şi va participa – şi, de fapt, participă şi în acest an – la comemorarea evenimentelor tragice petrecute în urmă cu 74 de ani la Fântâna Albă. O delegaţie de trei senatori din Comisia românilor de pretutindeni, astăzi, se află la Fântâna Albă pentru depunerea de coroane şi flori.

Astăzi, când evocăm acest „Katyn românesc”, să le dedicăm un gând de pioasă recunoştinţă celor care s-au jertfit pentru demnitatea neamului românesc şi să reflectăm la faptul că cine îşi uită istoria, este condamnat să o repete.

Vă mulţumesc.

Media
No rating yet

Autorul articolului

Articole asemănătoare

Fără comentarii

Poți publica primul comentariu la acest articol.

Lasă un comentariu

Please enter your name. Please enter an valid email address. Please enter a message.