Declaraţia politică de astăzi se intitulează „Noua politică europeană”.

Uniunea Europeană ne cere să respectăm înţelegerile şi deciziile pe care şi le asumă. E normal să susţinem deciziile partenerilor noştri, e normal să respectăm înţelegerile tranşate în Parlamentul European. Ne-am asumat respectarea tuturor obligaţiilor ce ne revin ca stat membru al acestei structuri multinaţionale. Am acceptat să cedăm din suveranitate pentru un interes comun al tuturor celor care fac parte din această Uniune. Dar înainte de a mai accepta pe nemestecate vreo decizie, ar fi normal să beneficiem şi de o serie de drepturi, să fim luaţi în serios şi de cei care se prezintă, pe bună dreptate, modele demne de urmat ale Uniunii. Ne-am fi aşteptat ca Uniunea Europeană să îşi ţină în frâu decidenţii politici care ne înfierează, punându-ne etichete.

Domnule prim-ministru al Franţei Manuel Valls, domnule ministru de externe al Austriei Sebastian Kurtz, acum câteva luni vă era teamă şi nu mai rezistaţi sub presiunea românilor care munceau cinstit în ţările dumneavoastră. Vă pregăteaţi să le tăiaţi din drepturile sociale, desconsiderându-i faţă de propriii dumneavoastră cetăţeni.

Cred că fără voia dumneavoastră aţi început să aplicaţi principiile Uniunii Europene. Cred că fără voia dumneavoastră ajungeţi în ipostaza în care să prezentaţi soluţii pentru integrarea socială a cetăţenilor extracomunitari în rândurile popoarelor pe care le reprezentaţi.

Cred că Uniunea Europeană a ajuns în situaţia în care să îşi regândească mecanismele, priorităţile, planurile de viitor şi să găsească soluţii juste şi corecte în problema refugiaţilor, problemă generată de conflictele din Orient.

Pe de altă parte, dacă discutăm de eventuale coerciţii împotriva statelor care nu sunt de acord cu această pseudosolidaritate clamată de a primi refugiaţi în cote tranşate pe hârtie şi contabiliceşte, va trebui să avem în vedere câteva aspecte:

  1. Aceşti refugiaţi sunt oameni pe care nu poţi să-i tratezi decât ca pe semenul tău. Problema primirii acestora nu se pune în termenii de izolare într-un ţarc cu sârmă ghimpată şi de a li se arunca mâncare peste gard. Oamenii aceştia trebuie cazaţi în condiţii decente şi corecte, trebuie să îşi găsească o slujbă, copiii lor trebuie să meargă la şcoală. Pentru a le oferi condiţii corecte, pentru a putea respecta principiile europene pe care le clamăm cu atâta înverşunare, România şi-a asumat un număr de refugiaţi cărora să le poată oferi decenţa şi corectitudinea unei ţări europene, iar acest lucru se poate întâmpla doar dacă apreciem corect şi cu realism posibilităţile pe care le avem, în aşa fel încât să nu scădem cu nimic din condiţiile pe care trebuie să le oferim acestor oameni.
  2. Nu putem să nu observăm că România nu a fost admisă în grupul ţărilor Schengen, chipurile, nu putem asigura siguranţa frontierelor şi siguranţa internă. Dar observ că România este ţinută să respecte şi să susţină problemele ţărilor în special din grupul Schengen, fără a mai face vreo distincţie între drepturi şi obligaţii. Mai mult decât atât, observ că în graba pe care Comisia Europeană o afişează faţă de primirea noastră cu braţele deschise în grupul acestor ţări elitiste, nu se mai regăseşte nimic din temerile pe care le reprezentau frontierele României până în momentul de faţă.
  3. Să ameninţi cu sancţiuni, să spui că trebuie înfierată o ţară care îţi spune că nu are cum să susţină cote impuse, când explici că este vorba de oameni şi nu de statistici pe care nişte funcţionari bruxellezi le tranşează fără o gândire umanistă este cel puţin o reacţie proastă în raport cu tot ceea ce reprezintă raţionamentele de existenţă ale principiilor europene. Să nu tragi de urechi pe cel care face garduri de sârmă ghimpată în jurul oamenilor şi să-l ameninţi pe cel care se comportă raţional şi îţi prezintă principiile pe care tu le-ai inventat, înseamnă că Uniunea Europeana este într-un moment în care trebuie să-şi pună problema justificării propriei existenţe.
  4. În momentul de faţă, persistând în acţiunile care nu au legătură cu un comportament european, ci mai degrabă cu un mix între exaltarea lui Hugo Chavez şi kaghebismul lui Vladimir Putin, guvernul maghiar ridică garduri de sârmă ghimpată şi îşi pune tancurile la graniţă. Aruncă cu venin în dreapta şi în stânga, în numele luptei antiteroriste, îi înjură pe cei care le explică că au serioase deviaţii de la un comportament democratic, nu doar de la cel specific european. Poate că ar fi momentul ca domnii sau doamnele care conduc destinele Uniunii Europene să schiţeze măcar o ridicare de sprânceană la comportamentul deviant al grupării Viktor Orban. Poate că să iei o poziţie, în sensul denunţării politicii Guvernului maghiar, ar fi un gest de normalitate europeană.

Este clar că în momentul de faţă România se află la o răscruce de drumuri. Trebuie să decidem dacă vom flutura un steag european şi concomitent să izolăm cu sârmă ghimpată refugiaţii, aşa cum fac vecinii noştri, sau să ne comportăm cu adevărat pe baza principiilor Uniunii Europene, primind oamenii în condiţii decente şi oferind o viaţă normală acestora, dar cu respectarea dreptului de a ne decide singuri şi în mod realist cu privire la numărul de refugiaţi pe care poate să-i găzduiască ţara noastră.

Uniunea Europeană va trebui să iasă din birourile funcţionarilor de la Bruxelles, din hârtiile contabililor nemţi şi va trebui să îşi regândească drumul şi legăturile interstatale, înţelegând că politica internaţională nu se face doar cu capul în nisip şi în siajul celor care se luptă pentru supremaţie, ciugulind din deciziile acestora, fără discriminare şi mai ales fără a avea opinii.

Vă mulţumesc.

Articole asemănătoare

One Response Comment

Lasă un comentariu

Please enter your name. Please enter an valid email address. Please enter a message.