După trecerea a cinci luni de la alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014, începem cu toţii să ne lămurim asupra acţiunilor preşedintelui Klaus Iohannis în planul politicii interne şi externe, deoarece preşedintele Iohannis a lăsat să se înţeleagă în timpul campaniei electorale că va fi un altfel de preşedinte al românilor, un altul decât fostul preşedinte Traian Băsescu.

Se pare că aşteptările analiştilor politici, în majoritatea lor, vor fi înşelate, deoarece preşedintele a făcut cam aceiaşi paşi ca şi predecesorul său: şi-a instalat în funcţie urmaşul la şefia PNL, în persoana Alinei Gorghiu (nu ştie nimeni după ce criterii), şi-a impus şeful principalului serviciu de informaţii, în persoana lui Eduard Hellvig, şi-a propus rezolvarea rapidă a problemei spaţiului Schengen, şi, mai nou, insistă din ce în ce mai mult pe formarea unei noi majorităţi parlamentare pentru dărâmarea guvernului Ponta!

În mod firesc, opinia publică se întreabă dacă o fi uitat domnul preşedinte Iohannis că a condamnat public traseismul politic în Parlamentul României şi că formarea unui nou guvern trebuie să se facă prin pârghii constituţionale, adică prin alegeri legislative anticipate. Se pare că da, din moment ce, din ce în ce mai des, face referiri la ineficienţa actului de guvernare.

Ca rezultat imediat al unui astfel de discurs, în Parlament asistăm la o adevărată campanie de racolare a deputaţilor sau senatorilor, astfel că în camera superioară a Parlamentului, adică la Senat, majoritatea guvernamentală stă în 8-10 voturi, iar poziţia actuală a preşedintelui Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, se clatină serios. În acest context, partidele mai mici, cum sunt PP-DD, PC, PMP, sunt în pericol de a-şi pierde grupurile parlamentare obţinute prin alegeri libere în toamna anului 2012!

Noi, conservatorii, suntem, din nefericire, cei mai vulnerabili, pentru că avem constituite grupuri parlamentare la limita regulamentului, iar desele semnale primite din partea unor colegi (de părăsire a Grupului PC), sunt menite a îngrijora conducerea politică a Partidului Conservator!

Şi mai dureros este faptul că, susţinerea atitudinilor ostile împotriva preşedintelui PC, Daniel Constantin, chiar din interiorul partidului, pune în pericol propunerea de fuziune prin absorbţie cu parlamentarii PLR, ce se conturează a fi singura soluţie pe termen mediu şi lung. Opinez aici, clar şi răspicat, faptul că, dacă acest proces de fuziune nu se materializează în maxim 60 de zile, cele două formaţiuni politice riscă să rămână în percepţia publică ca “partide balama” sau să-şi piardă şi bruma de identitate de care se mai bucură!

Aşa ceva trebuie evitat prin orice mijloace legale de care dispunem în momentul de faţă, deoarece polarizarea PC pe tema fuziunii cu PLR este mai evidentă ca oricând, iar presiunile externe de schimbare a preşedintelui ales al PC, Daniel Constantin, printr-un congres extraordinar, sunt în continuă creştere!

Amintesc colegilor mei care se lasă manipulaţi atât de uşor, că Daniel Constantin a fost ales de filialele judeţene ale PC-ului şi numai acestea pot să-l înlăture prin vot! În plus, acest gest ar echivala cu ieşirea de la guvernare, ceea ce (am mai spus-o…), ar fi cea mai mare prostie politică!

A renunţa la participarea la guvernare, a nu-ţi duce mandatul încredinţat de electorat în 2012 în baza unui program de guvernare, a-ţi părăsi partenerii politici cu care ai câştigat alegerile înseamnă sinucidere politică…!

Filiala Bacău a Partidului Conservator nu şi-a propus aşa ceva!

Media
No rating yet

Comments are closed.