„Alegerile prezidenţiale, moment prielnic al unor noi concepte”

Recentele alegeri prezidenţiale au marcat, cred eu, începutul unei noi etape în viaţa politică a României, un adevărat moment de cotitură în practicarea campaniilor electorale, prin trecerea de la faza structurilor politice ale formaţiunilor politice la ceea ce am putea numi „armata electorală nevăzută”, deloc prezentă în cercetările sociologice.

Am văzut cu toţii, pentru prima oară în istoria postdecembristă a României, cum un segment electoral, numit de unii „internauţi”, fără să participe activ la viaţa politică a ţării, fără să fie înregimentaţi politic, fără să-şi facă simţită prezenţa în spaţiul public al politicii, au hotărât soarta unui scrutin electoral, foarte puţin previzibilă, de altfel.

Clasa politică românească are multe, foarte multe de învăţat din această răsturnare de situaţie, datorită acestui electorat nevăzut, prins în sondajele de opinie la capitolul „nehotărâţi”. Afirm acest lucru numai pentru că, pentru majoritatea analiştilor politici, afiliaţi unor curente politice sau nu, inversarea scorului electoral în cel de-al doilea tur de scrutin, era catalogată ca imposibilă.

Ce a determinat această răsturnare de situaţie fără precedent este greu de spus acum „la cald”, dar este clar pentru toată lumea că noua generaţie doreşte să-şi hotărască singură viitorul, fapt care, pe mine personal mă bucură.

Am sentimentul că tânăra generaţie a înţeles foarte bine ce înseamnă atitudinea civică responsabilă şi a ţinut să dea un avertisment serios clasei politice, să renunţe la minciună, la făţărnicie, la manipulare în masă, la corupţie şi la ipocrizie. Sunt convins că actuala clasă politică românească avea nevoie de această lecţie, are multă nevoie de un nou început în abordarea subiectelor (temelor) de interes public.

Nu o să ştim niciodată sigur dacă „internauţii” au votat pentru Klaus Iohannis sau împotriva lui Victor Ponta sau a PSD-ului dar dacă noi, politicienii activi, nu vom reuşi să remarcăm „strigătul societăţii civile” exprimat prin vot la 16 noiembrie 2014, înseamnă că avem serioase probleme de percepţie a ceea ce framântă, în mod real, societatea românească.

Este clar un semnal de reformare morală a clasei politice româneşti, un semnal clar al dorinţei de întinerire şi modernizare a tuturor formaţiunilor politice, indiferent de doctrină şi, cu această ocazie, trebuie redefinit capitolul „organizarea zilei de vot” din structura campaniilor electorale. Dacă alegerea noului preşedinte a fost una benefică poporului român rămâne de văzut, după direcţia în care se va îndrepta ţara noastră în următorii ani.

Oricum, 16 noiembrie 2014, marchează în mod mai mult decât evident „sfârşitul pretenţiilor exagerate ale minorităţilor maghiare” de pe teritoriul României, pentru că nu ştim ce ar mai putea invoca minoritatea maghiară din România, câtă vreme această ţară va fi condusă de un preşedinte al minorităţilor naţionale.

Cu alte cuvinte, UDMR-ul şi-a cam pierdut „obiectul muncii”, dar trebuie să înţeleagă să renunţe la acţiunile provocatoare din aşa-zisul „ţinut secuiesc”, altfel în Europa vor fi percepuţi numai ca nişte veşnici contestatari şi revendicatori ai unor drepturi imaginare sau în neconformitate cu realităţile din Ardealul românesc. Este unul din marile câştiguri ale scrutinului din 16 noiembrie 2014. Sper să nu fie singurul!

Autorul articolului

Articole asemănătoare

Fără comentarii

Poți publica primul comentariu la acest articol.

Lasă un comentariu

Please enter your name. Please enter an valid email address. Please enter a message.