Ce şi cum au mai votat aleşii noştri în Parlamentul României în săptamâna 18-22 mai

Parlamentarii băcăuani au participat în această săptămână la lucrările Camerei Deputaților și Senatului, pe ordinea de zi aflându-se câteva subiecte ce au atras atenția publicului larg în ultima perioadă. Printre acestea, noua lege a codului silvic, insolvența persoanelor fizice și statutul magistraților. Felul în care au votat deputaţii şi senatorii noştri poate fi consultat în tabelele de mai jos.

• Proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.46/2008 – Codul silvic

Prin iniţierea acestei propuneri legislative se reglementează administrarea pe baza principiului teritorialităţii, cu soluţii concrete pentru micii proprietari, exploatarea şi valorificarea judicioasă a resursei forestiere, asigurarea integrităţii fondului forestier naţional, asigurarea permanenţei pădurii, majorarea suprafeţei terenurilor ocupate cu păduri, promovarea practicilor care asigură gestionarea durabilă a pădurilor pe baza amenajamentelor silvice, pedepsele pentru taiere fără drept, furt şi distrugere, care se aplică în conformitate cu legislaţia penală, în vederea asigurării unui nivel adecvat de continuitate juridică, instituţională şi operaţională în gestionarea pădurilor.

Prin definirea şi încadrarea ca infracţiuni a faptelor de tăiere, rupere, distrugere, degradare, scoatere din rădăcini, fără drept, ori furtul arborilor, indiferent de valoarea pagubei precum şi prin sancţionarea acestor fapte în baza legilor penale, se înăspresc sancţiunile aplicabile, în scopul descurajării agresiunilor asupra fondului forestier naţional.

Tot în scopul descurajării agresiunilor asupra fondului forestier naţional, faptele ce constituie tentative de valorificare a materialelor lemnoase procurate ilegal, respectiv primirea, depozitarea, prelucrarea, transportul ori comercializarea materialelor lemnoase fără provenienţă legală vor fi constatate şi sancţionate tot ca infracţiuni, în baza legilor penale.

Concret, prin acest act normativ sunt propuse modificări şi completări, care să reglementeze următoarele aspecte:

• constituirea şi gestionarea durabilă a fondului forestier naţional;
• administrarea judicioasă a fondului forestier naţional pe baza principiului teritorialităţii, cu soluţii privind administrarea micilor proprietăţi forestiere pentru care în prezent nu sunt asigurate administrarea sau serviciile silvice (circa 500000 ha);
• reglementarea exploatării masei lemnoase din păduri, prin interzicerea vânzării lemnului „pe picior”, a obligativităţii atribuirii prin licitaţie publică a serviciilor de exploatare şi a valorificării masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale în baza unui regulament comun; de asemenea se interzice încărcarea masei lemnoase şi circulaţia pe drumurile forestiere pe timpul nopţii;
• reglementarea recoltării masei lemnoase prin interzicerea recoltării în avans a acesteia, fără posibilitatea depăşirii volumului stabilit anual a fi recoltat din păduri conform prevederilor amenajamentor silvice.
• reglementarea pedepsirii în conformitate cu legea penală a faptelor de tăiere, furt şi distrugere fără drept dc arbori din păduri. în prezent, prin Codul Silvic se reglementează sancţionarea faptelor care constituie infracţiuni numai dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei.
• reglementarea pedepsirii în conformitate cu legea penală a faptelor de primire, depozitare, prelucrare şi/sau comercializare a materialelor lemnoase” Tără documente legale de provenienţă şi transport ori fără documente comunitare echivalente acestora,
• stabilirea criteriilor profesionale pe care trebuie să le îndeplinească personalului silvic care asigură administrarea fondului forestier naţional.
• fluidizarea procedurii de elaborare şi aprobare a amenajamentelor silvice şi reglementarea modului de elaborare amenajamentelor silvice pentru micii proprietari(pentru circa 500000 ha nu sunt elaborate amenajamente silvice);
• interzicerea înstrăinării în parte sau în tot a proprietăţii formelor asociative indivize{obşti, composesorate şi alte asemenea);
• reglementarea utilizării judicioase a sumelor din fondul de conservare şi regenerare a pădurilor;
• clarificări privind situaţiile în care este posibilă scoaterea definitivă sau ocuparea temporară de terenuri din fondul forestier naţional şi proceduri reglementate care sa nu determine reducerea suprafeţei fondului forestier naţional;
• valorificarea superioară a produselor lemnoase şi nelemnoase din fondul forestier naţional;
• măsuri antimonopol şi de protecţie a societăţilor care realizează produse finite din lemn.

În şedinţa Camerei Deputaţilor din 20 mai, acest proiect legislativ a fost aprobat, cu 218 voturi „pentru”, 95 „împotrivă” şi 11 abţineri.

• Proiect de lege privind insolvenţa persoanelor fizice

Această iniţiativă legislativă are ca obiect de reglementare stabilirea unei proceduri judiciare de insolvenţă adresată persoanelor fizice. Astfel, prin iniţiativa legislativă sunt reglementate, în principal, următoarele:

• competenţa materială şi teritorială;
• începerea procedurii de insolvenţă;
• planul de rambursare al datoriilor;
• lichidarea activelor debitorului;
• eliberarea de datoriile reziduale;
• sancţiunile.

Potrivit art. 1 alin. (1) al propunerii legislative, „Scopul actului normativ este acela de a asigura acoperirea datoriilor persoanelor fizice fără activităţi antreprenoriale, aflate în insolvenţă, prin intermediul rambursării datoriilor în baza unui plan ori prin intermediul lichidării bunurilor respectivilor debitori”.

Conform expunerii de motive, românii care au datorii sau credite şi rate la bănci trebuie să beneficieze de reglementări clare şi coerente care să protejeze persoanele fizice, debitori de bună credinţă, de situaţia in care, sufocaţi de cumulul de datorii pe care trebuie să le ramburseze, ajung în imposibilitate de plată. Astfel, prezenta propunere legislativă introduce în legislaţia românească un cadru care să permită protejarea consumatorilor persoane fizice, debitori de bună credinţă, care au achitat o parte a creditului datorat, de creşterea necontrolată a ratelor şi de situaţiile în care plata acestor rate devine imposibilă. Persoanele fizice care se află astăzi în imposibilitatea de a-şi plăti datoriile devin beneficiarii prezentei propuneri legislative.

Având în vedere faptul că majoritatea membrilor UE beneficiază de prevederi legislative care reglementează situaţia insolvenţei persoanelor fizice în favoarea debitorilor de bună credinţă este necesar ca legislaţia României să ofere cetăţenilor români, persoane fizice, aceleaşi drepturi şi îndatoriri cum au şi restul membrilor UE în ceea ce priveşte declararea procedurilor de insolvenţă a persoanelor fizice.

Scopul acestui act normativ este acela de a asigura acoperirea datoriilor persoanelor fizice fără activităţi antreprenoriale, aflate în insolvenţă, prin intermediul rambursării datoriilor în baza unui plan ori prin intermediul lichidării bunurilor respectivilor debitori.

Totodată, obiectivul prezentului proiect legislativ este de a reglementa distinct şi separat insolvenţă persoanelor fizice de cazurile de insolvenţă care implică o entitate cu personalitate juridică, având drept scop stabilirea unui cadru procedural, simplu, eficient şi corect pentru soluţionarea datoriilor românilor.

În timp ce insolvenţă cu caracter comercial este menită să elibereze piaţa de entităţile falimentare şi să ofere un mecanism de salvare pentru entităţile care pot supravieţui, insolvenţă persoanelor fizice are ca obiectiv oferirea posibilităţii persoanelor fizice de a fi eliberate de datorii în anumite condiţii stabilite de lege.

Principala diferenţă între cele două tipuri de insolvenţă este elementul de stingere a datoriilor reziduale, la momentul finalizării procedurilor de insolvenţă. O altă diferenţă importantă între cele două proceduri, aşa cum rezultă din analiza comparativă a sistemelor legislative enumerate, este reprezentată de faptul că procedura de insolvenţă a persoanelor fizice este una simplificată, având în vedere numărul relativ scăzut de creditori, sumele relativ mici implicate, dar şi faptul că aceşti consumatori debitori persoane fizice sunt în genera! mai puţin predispuşi la scheme sofisticate privind posibile fraude în comparaţie cu debitorii persoane juridice.

Spre exemplu, legislaţiile care tind să fie favorabile faţă de debitori în cazul insolvenţei persoanelor fizice sunt cele din Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Franţa şi Austria. Sistemele din Germania, Italia şi Republica Cehă par să ofere o abordare mai echilibrată, combinând elemente rezonabile de siguranţă a creditorilor, concomitent cu sprijinirea debitorilor. Totuşi, indiferent de obiectivele explicite sau implicite ale politicilor şi cadrelor legislative aplicabile procedurii insolvenţei persoanelor fizice, în toate jurisdicţiile se observă o tendinţă generală de echilibrare a intereselor creditorilor şi debitorilor persoane fizice, practică inexistentă în România.

Astfel, prezenta propunere legislativă are la bază principii şi modele care sunt aplicate în principalele jurisdicţii continentale cu scopul de a oferi o şansă debitorilor persoane fizice de bună credinţă, pentru achitarea datoriilor în baza unui plan de rambursare.

În cadrul şedinţei din plenul Camerei Deputaţilor, proiectul de lege a fost aprobat, cu 309 voturi „pentru” şi 3 abţineri.

• Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul magistraţilor

Conform expunerii de motive, actuala reglementare privind numirea procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – art. 54 din Legea nr. 303/2004 – de către Preşedintele României, la propunerea Ministerului Justiţiei – contravine dispoziţiilor constituţionale şi constituie o imixtiune a politicului în justiţie, încălcând grav principiul separaţiei puterilor în stat.

Conform dispoziţiilor art. 133 din Constituţie, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei. El este alcătuit din 19 membrii: 14 fiind aleşi în adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Senat, 2 reprezentanţi ai societăţii civile, iar Ministrul Justiţiei, Preşedintele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fiind membrii de drept ai Consiliului.

Posibilitatea Ministrului Justiţiei de a propune Preşedintelui României numirea şi revocarea Procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îi conferă Ministrului Justiţiei o poziţie privilegiată în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, creând posibilitatea ca un membru al Consiliului să poată propune numirea ori revocarea unui alt membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

Consiliul Superior al Magistraturii este independent şi se supune în activitatea sa numai legii, îndeplinind rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorurilor, având depline atribuţii privind întreaga carieră profesională a acestora.

Ministrul Justiţiei, Preşedintele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii atribuţii absolut egale, toţi fiind membri de drept.

Rolul Consiliului Superior al Magistraturii în acest domeniu este pur decorativ, el nemaiavând prerogrativele pe care le avea anterior Legii nr.247/2005, lege ce a modificat dispoziţiile legii privind statutul judecătorilor şi procurorilor astfel: Consiliul Superior al Magistraturii nu se mai constituie în unicul garant al independenţei justiţiei, al carierei profesionale a magistraţilor.

Anterioara reglementare a art.54 respecta rolul Consiliului Superior al Magistraturii, atât în ceea ce priveşte numirea unui procuror în cea mai înaltă funcţie, precum şi revocarea acestuia, asigurând, totodată, şi o poziţie de egalitate a membrilor de drept ai Consiliului Superior al Magistraturii.

În mod concret, Ministrul Justiţiei, membru de drept al Consiliului Superior al Magistraturii nu poate propune numirea şi nici revocarea unui alt membru de drept al Consiliului Superior al Magistraturii. Înfăptuirea justiţiei în numele legii, asigurarea unei totale şi transparente independenţe a sistemului justiţiei exclude orice imixtiune din afară, numai astfel principiul separaţiei puterilor în stat fiind pe deplin respectat.

Consiliul Superior al Magistraturii ca unic organ al puterii judecătoreştei trebuie să-şi exercite atribuţiile nestingherit, asigurând independenţa sistemului şi făcând ca justiţia să fie unică, imparţială şi egală pentru toţi.

Pentru argumentele mai sus menţionate în vederea asigurării unei reale independenţe a justiţiei, a realizării unei reforme adevărate a sistemului de justiţie, se impune ca în numirea Procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, propunerile trebuie să aparţină Consiliului Superior al Magistraturii şi nu unui alt membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

Concret, Legea privind statutul magistraţilor se modifică şi completează astfel:

Art. 54. – (1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este numit de Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime de 10 ani în funcţia de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reinvestirii o singură dată.

(2) Prim-adjunctul şi adjunctul Procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul şef al Departamentului Naţional Anticorupţie, adjuncţii acestuia, procurorii şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi adjuncţii acestora sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 10 ani în funcţia de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.

(3) Dispoziţiile art. 48 alin.(1O) – (12) se aplică în mod corespunzător.

(4) Preşedintele României poate refuza motivat numirea în funcţiile de conducere prevăzute la alin. (1), aducând la cunoştinţa publicului motivele refuzului.

(6) Revocarea Procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face de către Preşedintele României la propunerea motivată a Consiliului Superior al Magistraturii.

(7) Revocarea procurorilor din funcţiile de conducere prevăzute la alin. (2) se face de către Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei care se poate sesiza din oficiu, la cererea adunării generale sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori a procurorului şef al Departamentului Naţional Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, pentru motivele prevăzute la art. 51 alin. (2) care se aplică în mod corespunzător.

Raportul de respingere al propunerii legislative a fost aprobat de către Senat, cu 122 voturi „pentru” şi 4 „împotrivă”.