Avram Constantin – Riscurile majore ale modificării graniţelor statale
Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă
Domnul Constantin Avram:
“Riscurile majore ale modificării graniţelor statale”
Dacă ar fi să dăm crezare unor informaţii potrivit cărora scorul neobişnuit de mare, la alegerile parlamentare din Ungaria, al partidului politic de extremă dreaptă Alianţa Tinerilor de Dreapta – Mişcarea pentru o Ungarie mai bună, pe scurt Jobbik (cu procent de 20,46%) a fost obţinut, spun unii, şi cu sprijinul obscur al Rusiei, ar trebui ca Ministerul Afacerilor Externe al României să încerce să folosească metodele diplomatice pentru a clarifica, la nivel diplomatic, pretenţiile de autonomie teritorială ale minorităţii maghiare din Harghita şi Covasna, exprimate direct de această formaţiune politică, şi pentru a clarifica dacă Guvernul Ungariei, ţară membră UE, îşi însuşeşte sau agreează această revendicare teritorială asupra Transilvaniei, promovată de Jobbik, condamnând Tratatul de la Trianon.
De ce trebuie conturată cu claritate această problemă printr-o poziţie exprimată public de Guvernul de la Budapesta? Este lesne de înţeles, deoarece, pe fondul extinderii conflictelor de natură etnică din Ucraina, conflicte supravegheate direct de Moscova, pretenţiile minorităţii maghiare din Transilvania se radicalizează tocmai pe fondul intensificării manifestărilor extremiste şi revizioniste din estul Ucrainei.
Acest context politic trebuie să ne îngrijoreze tocmai pentru că nu s-a consemnat până acum o atitudine fermă a reprezentanţilor UE sau a ţărilor membre UE.
De ce tace Uniunea Europeană pe acest subiect? Este greu de spus în momentul de faţă, deoarece cred că îşi îndreaptă toată atenţia către evenimentele tot mai periculoase din estul Ucrainei.
Este clar pentru toată Europa că situaţia din estul Ucrainei a devenit un risc major pentru stabilitatea din regiune, deci şi pentru stabilitatea geopolitică a României, care se află la 300 km de zonele de conflict. Iar dacă Rusia continuă politica prin sistarea livrărilor de gaze către Europa, conflictul din zonă poate să se acutizeze înaintea identificării unor soluţii diplomatice între UE şi Rusia.
Probabil lipsa de manifestare a Uniunii Europene, în contextul ucrainean, cu privire la pretenţiile minorităţii maghiare se datorează şi faptului că nici când NATO a bombardat Serbia, în cazul Kosovo, UE nu a luat atitudine. De aceea, Rusia acţionează în contrapondere pe zonele cu populaţie rusofonă şi din aceleaşi motive, afirmă unele surse, sprijină, deocamdată discret, acţiunile extremiste ale Jobbik în Transilvania.
Poate chiar faptul că NATO şi UE s-au apropiat prea mult de graniţele Rusiei a determinat reacţia dură a acesteia, dar şi declaraţiile belicoase ale preşedintelui Băsescu, ce vizau Federaţia Rusă, de genul: “Marea Neagră este lac rusesc…”, “Aţi stat 35 de ani în ţara mea şi nimeni nu v-a întrebat de ce…” sau “România se alătură axei Bucureşti-Londra-Washington…” şi câte şi mai câte!
Atitudinea lipsită de diplomaţie a preşedintelui României faţă de Rusia a găsit un răspuns direct în problemele minorităţilor, inclusiv ale celei maghiare din Ardeal.
Reacţia ruşilor la poziţiile UE şi NATO privind pieţele de desfacere din estul Europei a fost susţinută de o altă mare putere a lumii, nimeni alta decât China. Este clar că Beijingul înţelege reacţia Rusiei, inclusiv din cauza modului duplicitar în care China este tratată de puterile occidentale. Este firesc ca liderii chinezi să nu fie de acord cu standardele duble utilizate de Washington şi Bruxelles în relaţia cu China şi cu Rusia. Poziţionarea Chinei în conflictul ucrainean trebuie să dea serios de gândit atât Uniunii Europene, cât şi NATO.
Pentru că iată, zilele trecute, şi aşa-zisul Parlament al aşa-zisei Republici Transnistrene şi-a exprimat, printr-o scrisoare către Duma de Stat a Rusiei, dorinţa includerii în Federaţia Rusă, deşi Armata a XIV-a a Rusiei staţionează din anul 1992 în “Republica Moldovenească Transnistreană”.
“Umbrela” NATO nu foloseşte României decât sub aspectul unor eventuale agresiuni militare venite din afara graniţelor României; nu obligă alianţa la rezolvarea unor probleme de ordin intern ce privesc minorităţile naţionale care sunt sprijinite tot din exterior. De Rusia, în acest caz, pentru că de Ungaria nu se poate, deoarece este ţară membră UE şi câtă vreme Uniunea Europeană tace privitor la minorităţile din Transilvania, ne putem aştepta la retrasarea graniţelor în interiorul UE.
Am mai spus-o acum câţiva ani că, dacă proiectul “Statelor Unite ale Europei” eşuează în plan economic şi jurisdicţional, am putea fi martorii modificării graniţelor statale în interiorul UE, sub pretextul discriminării minorităţilor din anumite zone ale Europei.
Să dea bunul Dumnezeu să nu am dreptate, pentru că atunci riscul unor războaie civile, în anumite zone, devine maxim!