Avram Constantin – Riscurile implicării cetăţeanului în viaţa publică
Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă
Domnul Constantin Avram:
“Riscurile implicării cetăţeanului în viaţa publică”
În contextul politic actual, dinamizat de apropierea campaniei electorale pentru alegerile în Parlamentul European, tot mai frecvent constatăm că lupta politică a căpătat noi valenţe, noi spaţii de exprimare publică, noi actori politici, deci o nouă formă de exprimare politică. Nu ştiu dacă această nouă formă de exprimare a confruntării politice este specifică unei societăţi democratice, din moment ce instituţiile intervin şi influenţează în mod direct jocul politic, dar este cel puţin bizar cum au început procedurile juridice pentru unii lideri judeţeni, tocmai înainte de campania electorală. Am putea crede că este o simplă coincidenţă, dar numărul mare de dosare penale întocmite până acum pentru preşedinţi de consilii judeţene sau primari de municipii reşedinţă de judeţ, majoritatea de la PSD sau PNL, ne contrazice în această ipoteză.
Declanşarea acestor anchete exact cu o lună înaintea campaniei electorale, urmate de adevărate spectacole televizate, ar putea rotunji punctele electorale ale unor formaţiuni politice şi nu ştiu dacă ar avea urmări majore în configuraţia de clasament al rezultatelor finale. Ştiu sigur, însă, că această metodă de furnizare către presă a unor elemente compromiţătoare a unor lideri politici ar avea drept rezultat un mare procent al absenteismului la scrutinul din 25 mai 2014. Acesta ar avea, în opinia mea, un efect de bumerang ce ar putea fi declanşat în societatea civilă, dar cel mai periculos ar fi conservarea convingerilor tinerilor de a nu se mai implica în viaţa publică prin alăturarea la unele structuri politice sau comportamentul rezervat al acestora în accesul la o funcţie sau demnitate publică.
Competiţia electorală trebuie să se rezume doar la promovarea unor programe specifice fiecărei doctrine politice în parte, nu la atacuri la persoană sau la scormonirea vieţii private ale unor politicieni sau la prestaţia profesională a unor lideri de opinie, dar mai ales a neimplicării directe sau indirecte ale unor instituţii ale statului în desfăşurarea campaniei electorale. În democraţiile occidentale, pentru că tot le dăm ca exemplu în diferite situaţii, nici nu poate fi vorba de aşa ceva. Oricum aşa-zisa justiţie televizată nu face bine acestei naţiuni şi aşa destul de şubrezită şi dezbinată. Pentru a construi o societate stabilă şi sănătoasă din punct de vedere social şi economic, trebuie neapărat să avem în vedere un climat politic articulat conceptului democratic occidental, nu alăturat principiului “care pe care”.
Nu putem avea speranţa împrospătării clasei politice româneşti într-un astfel de context, care defineşte numai dorinţa unora de a distruge familiile şi carierele politice ale altora, indiferent prin ce mijloace, pentru că am putea aluneca uşor în convingerea că justiţia a devenit un actor politic foarte influent. Se poate remarca şi încrâncenarea cu care se prezintă publicului, prin mijloacele de informare în masă, aceste subiecte care sunt rulate pe majoritatea canalelor de ştiri. Continuând astfel, noi românii riscăm să fim identificaţi ca un popor care a reuşit să scape în decembrie 1989 de o dictatură şi după 25 de ani de democraţie, să alunece într-o altă dictatură. Ar fi regretabil să fim cu toţii părtaşi la construcţia unei astfel de imagini a naţiunii române, chiar dacă forţele politice sunt antrenate în acest fel de campanie electorală, în scopul declarat al unui rezultat electoral cât mai bun.
Nu ne putem permite, prin crearea unui astfel de mediu politic în care unele instituţii ale statului devin actori, să avem o percepţie negativă asupra aspectului democratic al desfăşurării unui scrutin electoral, să stopăm astfel întinerirea şi împrospătarea clasei politice actuale. Ar fi un risc prea mare, evident, pentru tânăra noastră democraţie!