Avram Constantin – Republică sau monarhie?
Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă
Domnul Constantin Avram:
“Republică sau monarhie?”
De la Revoluţia din 1989 şi până în zilele noastre, întrebarea “Republică sau monarhie?” a rămas una retorică numai în ceea ce priveşte forma de guvernământ a monarhiei constituţionale, din moment ce în majoritatea cercetărilor sociologice, forma de guvernământ de tip republican întrunea o majoritate confortabilă. Iată că desele încălcări ale Constituţiei de către preşedintele Băsescu, readuce în spaţiul dezbaterilor publice, tema monarhiei constituţionale. Nu sunt convins încă dacă această temă va fi tranşată în perioada preelectorală, pentru că e greu de crezut că Legea fundamentală va fi modificată atât de rapid, iar organizarea unui referendum este practic imposibilă. Am ferma convingere că această temă va fi folosită ca subiect de campanie electorală, atât la cele pentru Parlamentul European, cât şi alegerile prezidenţiale din toamna acestui an. Tocmai pentru a antrena electoratul pro sau contra monarhiei, în speranţa prezenţei la vot a unei mai mari părţi a populaţiei cu drept de vot la alegerile din 25 mai 2014, dar şi pentru a profita formaţiunile politice, în urma vidului comportamental constituţional creat de derapajele preşedintelui României, care, vedem cu toţii, se implică direct în promovarea Partidului Mişcarea Populară! Din punctul meu de vedere, mă aşteptam la aşa ceva de mai mult timp, dar se pare că problemele zonale create de Rusia, prin anexarea Crimeii, au decalat oarecum aceste mişcări politice.
Readucerea în spaţiul public a temei legate de reinstalarea monarhiei în România este şi efectul acţiunilor antiromâneşti ale extremiştilor unguri prin Jobbik, un fel de PRM românesc care adună adepţi pentru a-şi creşte procentele electorale la alegerile legislative din Ungaria. Este un efect şi pentru că o parte a populaţiei României, cu precădere cea din Ardeal, a catalogat reacţia autorităţilor guvernamentale republicane ca fiind lipsită de fermitate. Fermitate care, în opinia unora, nu ar fi lipsit unei forme de guvernământ monarhice furnizoare, spun unii, de o mai mare stabilitate în zona noastră.
Nu ştiu dacă aşa ar fi fost, dar reacţia întârziată a autorităţilor statului român, de Ziua Naţională a Ungariei, când extremiştii unguri şi-au făcut de cap la Târgu Mureş, a creat premisele unei astfel de opinii în rândul populaţiei majoritare româneşti. Aceleaşi probleme le are statul spaniol în Ţara Bascilor, periodic manifestate, uneori cu violenţe extreme, deşi Spania este o monarhie constituţională de multă vreme. Şi pe meleaguri britanice sunt probleme de acest fel, în Irlanda de Nord de foarte mulţi ani. Iată doar două exemple ale faptului că forma de guvernământ monarhică ne rezolvă problemele cu minorităţile naţionale şi cu extremismul.
Eu personal am fost dintotdeauna adeptul “privilegiilor dobândite”, nu al “privilegiilor înnăscute”, deoarece am fost format şi educat într-un mediu social promotor al dobândirii unui anume confort social prin munca directă, prin participarea la plusvaloarea socială cu aport direct, nu indirect. Probabil nu aici este întregul adevăr, pentru că nu am avut când să cunoaştem, să evaluăm, să simţim binele social adus de o formă de guvernământ monarhică, să percepem avantajele acestui sistem de guvernare, dintre care stabilitatea socială, economică sau chiar politică ar putea fi probate mult mai operativ.
Ca şi concluzie, întrebarea referitoare la monarhie poate genera în continuare dezbateri publice aprinse, dar nu va căpăta răspuns decât prin organizarea unui referendum naţional explicit şi singular ca temă, dar şi într-un context social şi politic de încredere şi stabilitate. Altfel, o să ne aducem aminte de referendumul care avea ca temă, reducerea numărului de parlamentari şi a Parlamentului unicameral din 2007, odată cu referendumul de suspendare al preşedintelui României!
Care a fost rezultatul acelui referendum, se vede…!