Avram Constantin – Pretenţiile minorităţilor din Europa capătă caracter extremist şi revizionist

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Constantin Avram:

“Pretenţiile minorităţilor din Europa capătă caracter extremist şi revizionist”

Urmărind recentele evoluţii ale evenimentelor create în jurul revendicărilor minorităţilor în diferite zone, am putea crede că acestea au într-adevăr restricţii în ce priveşte exprimarea culturală, afirmarea propriilor tradiţii, a propriilor credinţe, a folosirii limbii materne în şcoli şi în universităţi etc.

Dar, pentru cine cunoaşte cât de cât problematica specifică a minorităţilor naţionale aflate pe teritoriul diferitelor state europene, este foarte clar că minoritatea maghiară din România se bucură de cele mai multe drepturi colective de pe cuprinsul Europei. Îşi afirmă propria identitate prin cultură, îşi foloseşte limba maternă la toate nivelurile învăţământului preuniversitar, iar la nivelul parlamentar are reprezentare de 6-7% prin UDMR şi este cea mai prezentă minoritate în actul guvernării de după 1989.

Însă, de vreo 10 ani, de la nevoia autonomiei culturale, de care oricum s-a bucurat tot timpul, s-a înteţit mesajul tot mai clar legat de autonomia teritorială, concept pe care minoritatea maghiară îl alătură tot mai des procesului de regionalizare şi tot mai legat de precedentul Kosovo.

Dar iată că, în acest context, în mod neîntâmplător, şi Federaţia Rusă invocă necesitatea apărării cetăţenilor ruşi aflaţi în minoritate în anumite zone ale Ucrainei, Moldovei sau Georgiei.

Este drept, această atitudine a Moscovei este tot mai prezentă pe măsură ce Ucraina sau Moldova se apropie tot mai mult de Uniunea Europeană, ţări în care problemele minorităţilor de tot felul au rămas încă nerezolvate (este vorba de minorităţile: rusă, tătară, română, găgăuză etc.). Dacă problemele specifice acestor minorităţi nu îşi găsesc o rezolvare negociată şi diplomatică, atunci modificarea graniţelor prin forţa armată nu poate fi evitată, modificare ce atrage schimbarea raportului de pieţe comerciale în Europa.

Tocmai de aceste probleme ale minorităţilor rusofone din Ucraina, Moldova sau Georgia se foloseşte Federaţia Rusă pentru a-şi proteja, chipurile, populaţia rusofonă, dar urmărind direct menţinerea controlului economic asupra acestor zone.

Şi atunci mă întreb care ar fi motivul sau motivele pentru care minoritatea maghiară, participantă la guvernare prin UDMR, invocă, prin extremiştii săi, instruiţi de partidul Jobbik din Ungaria, autonomia teritorială pe criterii etnice?!

O astfel de revendicare nu ar fi apărut decât dacă s-au obţinut garanţii externe ale unei mari puteri. Cum Ungaria, care susţine autonomia teritorială a minorităţii maghiare, este membră a UE, e greu de crezut că ar fi obţinut astfel de garanţii din partea Franţei, Germaniei sau Marii Britanii. Şi atunci, unii analişti europeni au început să-şi îndrepte privirile spre Rusia, care, iată, a trecut la fapte: a anexat Crimeea din trupul Ucrainei, şi ăsta e doar începutul, spun aceleaşi surse de politică europeană.

Ar putea fi această susţinere neoficială a Rusiei, pe problema minorităţii maghiare din Transilvania, prin partidul de extremă dreaptă Jobbik, un răspuns la atitudinea României privitor la integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană? În acest context politic european am putea crede aşa ceva, deşi anumite amănunte asupra acestei atitudini scapă analiştilor politici europeni. Ce fel de amănunte, vom afla în viitorul apropiat, viitor care ar putea să limpezească atitudinea Rusiei faţă de problemele minorităţilor naţionale din anumite regiuni ale Europei, inclusiv a celei din Transilvania.

Un lucru devine tot mai cert: poziţia Rusiei, dar şi a UE şi a NATO capătă tot mai mult valenţele războiului rece nu demult încheiat, ceea ce înseamnă regres economic şi social la nivel global, dublat de un climat acut al lipsei de securitate şi stabilitate a popoarelor lumii. La fel de cert este faptul că începem să ne obişnuim cu ideea…