Avram Constantin – PNL, principalul actor al destrămării USL

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Constantin Avram:

„PNL, principalul actor al destrămării USL”

Dacă la formarea Uniunii Social-Liberale, în 6 februarie 2011, cineva ar fi spus că această uniune se va rupe atât de curând, aproape toţi cei implicaţi l-ar fi luat în râs. Totuşi, atunci au fost voci care pronosticau această sciziune cel târziu în Crăciunul anului 2013, ţinând cont de comportamentul colegilor liberali în alte alianţe politice gen CDR sau DA, alianţe ratate atât politic cât şi guvernamental. Exceptăm perioada 2006-2008, a Guvernului Tăriceanu, care a înregistrat o creştere economică foarte bună de 7,5-8%, care a permis majorarea salariilor din sistemul bugetar şi a pensiilor, pe care Guvernul Boc le-a ras imediat ce a avut ocazia. Este drept, cu largul concurs al lui Traian Băsescu, care şi-a asumat întreaga procedură guvernamentală.

Printre acele voci care au susţinut că USL nu va rezista, a fost şi vocea mea, şi îmi pare tare rău că am avut dreptate. În organismele interne ale Partidului Conservator, m-am opus categoric formării întâi a Alianţei de Centru Dreapta, dar şi a USL înainte de alegerile locale din vara anului 2012.

Această ruptură s-a produs, în opinia mea, cu largul concurs al preşedintelui României, care avea tot interesul politic de a destructura o majoritate parlamentară de 70%, nemaiîntâlnită până acum. Traian Băsescu a observat, a analizat, a acţionat, nu mai contează cum, până a găsit veriga slabă a lanţului majoritar. Şi a găsit-o în structurile PNL, unde a avut grijă să-i plaseze pe Sorin Frunzăverde, Mihai Stănişoară şi alţii, care au venit într-un timp foarte, foarte scurt să influenţeze politic deciziile Partidului Naţional Liberal, a cărei structură nu a reuşit să identifice pericolul iminent al infiltrării unor PDL-işti, la nivelul partidului. Păcat pentru tot ce s-a realizat, păcat pentru înşelarea aşteptărilor electoratului USL, păcat pentru marea dezamăgire pe care a produs-o conducerea actuală a PNL. Să destrami o uniune politică hotărâtă să stopeze abuzurile regimului Traian Băsescu pentru o „nimica toată”, pentru un orgoliu de prost gust, este o mare greşeală politică. Ca să sacrifici o guvernare cu o majoritate de peste 70%, pentru o funcţie a unei singure persoane, mi se pare prea mult! Exagerat de mult! Sau, cum se mai aude, au fost alte interese la mijloc, generate de nişte calcule politice complet greşite. Dar, ştim cu toţii că în astfel de situaţii timpul este cel mai rezolvitor, cel mai lămuritor al problemelor specifice unui anumit moment!

Rămâne de văzut efectul pe termen lung, al unei decizii politice majore, dar oricum, PNL renunţând la reprezentare în structurile administrative centrale şi locale, înregistrează un mare pas înapoi. Iar acest pas nu va rămâne fără efecte pe termen mediu şi lung!

Să nu uităm că la noi, la români, este un proverb potrivit căruia „o minune ţine cel mult trei zile…”! În acest caz „minunea USL” a ţinut exact trei ani, dintre care jumătate la guvernare, gestul liberalilor netezind drumul UDMR către guvernare, deşi tocmai ce se opuseseră cooptării UDMR la guvernare în decembrie 2012. Inexplicabil, nu …?!

Autorul articolului

Articole asemănătoare

Fără comentarii

Comments are closed.