Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Constantin Avram:

“Pericolul dezechilibrului economic şi militar este evident”

Se apropie, rapid, alegerile prezidenţiale din noiembrie şi tensiunea electorală este în continuă creştere. S-au depus candidaturile, previzibile de altfel, se fac cercetări sociologice, preşedintele sprijină “pe faţă” candidatura Elenei Udrea, partidul fostului premier Tăriceanu nu a fost, încă, înregistrat la Tribunalul Bucureşti, Ioan Ghişe a ieşit din cursă, deşi merita această şansă, iar Guvernul României a adoptat OUG nr. 55/2014, care dă şansa aleşilor locali să migreze la ce partid doresc.

Deci, remarcăm cu toţii că, e tevatură mare, în vederea alegerilor prezidenţiale, dar se poate observa uşor că, simultan, ne-a scăzut tuturor atenţia asupra iniţiativei legislative a UDMR (aceea de autonomie teritorială a aşa-zisului “ţinut secuiesc…”) dar, şi asupra situaţiei din estul Ucrainei, care se deteriorează pe zi ce trece, în ciuda succesivelor acorduri de încetare a focului şi a intensificării eforturilor diplomatice ucrainene, de a deveni membru NATO.

Pe fondul acestor evenimente interne, dar şi externe, autorităţile române ar trebui să aibă în vedere o intensificare, sub motive electorale, a activităţilor extremiste ale adepţilor JÖBBYK, activităţi ce ar putea, foarte uşor, să tulbure campania electorală prezidenţială. Şi va trebui să luăm în serios gestul premierului ungur Victor Orban, de a împiedica livrarea de gaze către Ucraina, pentru că, este din ce în ce mai clar, pentru toată Europa, faptul că ceardaşul lansat de Victor Orban, începe să semene cu cazaciocul rusesc.

Diplomaţiile occidentale, dacă nu au remarcat încă acest fapt, au serioase probleme de percepţie al cursului evenimentelor din Ucraina şi din Ardealul românesc. Sau aceste evenimente nu prea interesează statele occidentale, în frunte cu Germania, membre fondatoare ale Uniunii Europene care, totuşi, nu au avut nicio reacţie la criticile premierului ungar Victor Orban, aduse politicii europene, a sancţiunilor economice care vizează Rusia.

Totuşi, Rusia “joacă foarte bine cartea” livrării gazelor naturale, acum în prag de iarnă, dispunând, este adevărat, de diplomaţi de excepţie care apără cu ardoare poziţia mondială a acestei mari superputeri globale. Iar pe fondul angajării Statelor Unite ale Americii pe un nou front al aşa-zisului “stat islamic”, în Siria şi Irak, ce au impus lovituri aeriene americane, ne face să credem că situaţia internaţională se complică. În acest moment, recenta vizită a premierului Ponta în China, ne-ar putea da speranţa unor evoluţii pozitive a situaţiei create în zona Mării Negre, ca urmare a alăturării Republicii Moldova de Uniunea Europeană. Este o mutare de şah foarte bună, pentru că, ştim foarte bine, China, o altă superputere mondială, are şi interese geostrategice, nu numai interese economice.

Nu ştiu ce am mai putea face noi, românii, în situaţia în care, cel puţin ipotetic, interesele geostrategice ale Rusiei ar deveni convergente cu cele ale Chinei, situaţie în care, firavul echilibru economic şi militar al planetei, ar fi serios zdruncinat, iar ca rezultat imediat am putea constata, printre altele, şi modificarea frontierelor statelor, inclusiv ale celor din UE.

S-ar putea să nu fie cazul să ne alarmăm, dar proverbul românesc cu “suflatul şi-n iaurt”, devine tot mai actual. Acestea sunt motivele pentru care atenţia diplomaţiei româneşti nu trebuie să fie concentrată pe campania electorală prezidenţială internă, ci exclusiv pe evoluţia evenimentelor din zona Mării Negre, dar şi a celor de ordin global, pentru ca România să nu devină monedă de schimb între marile puteri ale lumii. Asta pentru că, ştim cu toţii, că nu mai avem în diplomaţia românească “sclipirile unui diplomat de excepţie, cum a fost Nicolae Titulescu”… Era de dorit aşa ceva, dar trebuie să ne mulţumim cu ce avem şi să acordăm încrederea necesară corpului diplomatic al României!

Media
No rating yet

Comments are closed.