Avram Constantin – Limitarea mandatelor aleşilor, un pas mare pentru îmbunătăţirea politicii româneşti

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Constantin Avram:

„Limitarea mandatelor aleşilor, un pas mare pentru însănătoşirea politicii româneşti”

Pledoaria mea de astăzi atinge un capitol sensibil în contextul politic actual, cel al mandatelor politicienilor aleşi prin vot liber şi democratic în România. Este un subiect delicat, pretabil la a declanşa o dezbatere publică serioasă, ce ar avea drept scop principal însănătoşirea clasei politice româneşti, în genere. În opinia mea, mandatele parlamentarilor, precum şi ale primarilor şi preşedinţilor consiliilor judeţene trebuie limitate la maximum trei mandate consecutive. Este o propunere pe care doresc ca în perioada următoare să o înaintez public inclusiv Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative de revizuire a Constituţiei României. Cu permisiunea Domniilor Voastre, în cele de urmează voi explica iniţiativa de faţă.

Acest demers ar putea fi catalogat ca fiind anticonstituţional, dar este arhicunoscut faptul că încrederea populaţiei României în puterea legislativă, mai exact în Parlament, cunoaşte an de an o descreştere îngrijorătoare. Această realitate, asumată până la urmă de către toţi decidenţii politici, indiferent de formaţiunile politice de provenienţă, trebuie să genereze identificarea unor noi variante de abordare a legilor electorale. Adoptarea unei variante mai flexibile pentru alegerea senatorilor, deputaţilor, primarilor şi preşedinţilor consiliilor judeţene ar avea un dublu rol binefăcător. Un prim avantaj ar fi acela că modificarea legilor electorale, respectiv cele ale alegerilor parlamentare şi locale, ar avea ca efect redarea simpatiei şi creşterea încrederii românilor în Parlament şi în celelalte instituţii beneficiare de aleşi politici ai comunităţilor. Un al doilea motiv al pledoariei mele pro limitarea numărului de mandate ar fi, fără doar şi poate, îmbunătăţirea calitativă a eşichierului politic autohton, întinerirea clasei politice şi, implicit, modernizarea instituţiilor a căror activitate este guvernată politic. După cum s-a observat, ultima modificare a alegerilor parlamentare, care a consfinţit trecerea la votul uninominal, s-a concretizat în acest mandat în majorarea nejustificată a numărului de parlamentari, fapt care a dus la creşterea cheltuielilor statului, dar şi la accentuarea neîncrederii românilor în Parlament, adică în puterea legislativă.

Nu în ultimul rând, există şi un argument extrem de pragmatic şi corect politic pentru care susţin limitarea mandatelor parlamentarilor şi ale celorlalţi aleşi la maximum trei consecutive exercitate. Este vorba de conştiinţa lucrului bine făcut! Consider că un parlamentar, primar sau preşedinte de consiliu judeţean are suficient timp în 12 ani să arate de ce este în stare din punct de vedere politic, managerial şi administrativ. Aceşti 12 ani sunt chiar mulţi pentru un om politic care vrea să facă lucruri bune pentru comunitatea sa, indiferent în ce funcţie a fost ales! Adoptând o astfel de modificare, vom elimina din start „instituţia politicienilor aleşi pe viaţă”, fie că este vorba de primari, preşedinţi ai CJ sau parlamentari, care ar putea fi votaţi la nesfârşit, o dată la patru ani, chiar dacă de cele mai multe ori nu au făcut mai nimic pentru oameni.

Cu tot respectul, există parlamentari care au vechime din 1990, dar în 23 de ani nu au făcut nicio propunere legislativă, niciun amendament, într-un cuvânt încă nu au învăţat să fie parlamentari! La acest capitol ar fi de amintit inclusiv actualul preşedinte al ţării, care într-un mandat şi jumătate de deputat, nu a avut nicio realizare notabilă… Acelaşi lucru se poate spune şi despre mulţi primari din România, precum şi preşedinţi de consilii judeţene, care, beneficiind de conjuncturi favorabile sau de susţinere politică şi financiară de moment, bifează mandatele succesive în ciuda unor nerealizări vizibile.

În accepţiunea mea, nu putem să tolerăm la nesfârşit o stare de fapt dăunătoare bunului mers al societăţii, care include şi factorul politic. Modernizarea României trebuie făcută cu responsabilitate şi în toate domeniile, inclusiv în mult hulita clasă politică. Elocvent în acest sens este un recent sondaj de opinie, care plasează pompierii, armata, biserica şi NATO în topul încrederii românilor, în timp ce instituţiile politice ocupă ultimele locuri, Guvernul şi Preşedinţia aflându-se la egalitate cu o cotă de încredere de 26 la sută, în timp ce Parlamentul, cu 18 la sută, şi partidele politice, cu 13 la sută, sunt pe ultimele locuri. Dacă nu vom modifica cu celeritate legile electorale, procentul, oricum poate prea mare faţă de adevărata adversitate a populaţiei vis-a-vis de clasa politică, va continua să scadă vertiginos, iar efectele vor fi catastrofale, cel puţin în ceea ce priveşte prezenţa la viitoarele alegeri.

Limitarea mandatelor senatorilor şi deputaţilor poate fi legiferată prin modificarea Constituţiei României, după modelul preşedintelui României. Astfel, legea fundamentală prevede la Capitolul II, Preşedintele României, art. 81, alineatul (4), că „Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive.” Pentru primari şi preşedinţii consiliilor judeţene este nevoie tot de modificarea Constituţiei, în sensul limitării mandatelor, mai ales că s-a creat deja o disfuncţionalitate prin ultima modificare a legii alegerilor locale, prin introducerea prevederii ca primarii să fie aleşi din primul tur de scrutin.

Consider că România are nevoie de o altă faţă a abordării politice, inclusiv de creşterea rolului autorităţilor alese şi îmbunătăţirea climatului democratic de dezbatere. Propunerea mea vine tocmai în această idee, pentru că, după cum bine spunea preşedintele american Roosevelt, „Faceţi ceva şi, dacă nu merge, încercaţi altceva”!

Autorul articolului

Articole asemănătoare

Fără comentarii

Comments are closed.