Avram Constantin : “Fuziunea prin diviziune”

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Constantin Avram:

“Fuziunea prin diviziune”

Destrămarea Uniunii Social Liberale înainte de alegerile europarlamentare din mai 2014, ca urmare a retragerii Partidului Naţional Liberal, anunţa o adevărată furtună în politica românească. Iată că, îndată ce s-a încheiat sesiunea parlamentară februarie-iunie 2014, Partidul Naţional Liberal, în urma demisiei lui Crin Antonescu, îşi alegea o conducere nouă şi anunţa, “cu surle şi trâmbiţe”, trecerea de la ALDE la Grupul Parlamentar al Popularilor Europeni şi fuziunea cu PDL-ul lui Vasile Blaga. Asta după ce, ani de-a rândul, persoanele care serveau drept exemplu în Partidul Liberal îi criticau şi ironizau pe cei din PDL.

Deci, vorba lui nenea Iancu, în “Telegrame”: “Pupat Piaţa Endependenţi!” Cine spunea că politica de pe Dâmboviţa, pe care a zugrăvit-o aproape perfect nenea Iancu, a trecut, iată ca s-a înşelat amarnic. Graba cu care s-au parafat toate funcţiile, candidatul pentru alegerile prezidenţiale nu dau nicio garanţie a câştigului, decât în măsura în care noua formaţiune politică sau, mai bine spus, noua structură politică, va câştiga sprijinul preşedintelui Băsescu. Şi pentru ca “tacâmul să fie complet”, noua fuziune a fost imediat urmată de o nouă divizare a spectrului politic liberal, care este în deplină concordantă cu modul în care s-au desprins Stolojan şi Stoica din PNL, alăturându-se PDL-ului, care era pe mare val politic, cu Traian Băsescu.

Dacă noi, cei care activăm în politică, nu mai înţelegem mare lucru, ce să mai înţeleagă electoratul, căruia i se vor cere din nou voturile, iar problemele reale ale lor vor rămâne în aşteptare?!

Opinez că liberalii vor retrăi momentele anilor `90, când după rupturi succesive care au durat aproape 10 ani, vor avea în vedere, exact ca atunci, nevoia reunificării mişcării liberale din România. Ţinând cont de momentul politic actual, mişcarea lui Tăriceanu se va dovedi a fi una care să salveze liberalismul autentic de nevoia de majorităţi a popularilor europeni, tocmai prin adiţionarea unor parlamentari şi a unor structuri judeţene şi, de ce nu, a unor partide de centru-dreapta.

Cu o atentă selecţie a liberalilor judeţeni, a deputaţilor sau senatorilor, cu formarea unor structuri solide în teritoriu, Tăriceanu ar putea deveni un actor politic foarte important în bătălia prezidenţialelor din noiembrie 2014. Să nu uităm că Tăriceanu a fost singurul premier care i-a rezistat lui Traian Băsescu, ca a guvernat 4 ani cu 20% sprijin parlamentar (lucruri care nu înseamnă deloc puţin!) şi este cel mai frecventabil politician de cei din sectorul stâng al eşichierului politic, dar şi unul dintre cei mai agreaţi politicieni români în cancelariile occidentale. Motive pentru care, s-ar putea constitui ca o mare surpriză la alegerile prezidenţiale.