Avram Constantin – Doreşte Rusia să redevină un imperiu?

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Constantin Avram:

„Doreşte Rusia să redevină un imperiu?”

Pe fondul vânzolelii politice de pe malurile Dâmboviţei, generată de ruperea Uniunii Social Liberale şi la începutul campaniei electorale, neoficiale totuşi, privind alegerile pentru Parlamentul european din 25 mai 2014, iată că „marele urs de la Răsărit”, adică Rusia face un mare pas specific războiului rece al anilor ‘70 – ’80. Ce a determinat acest gest beligerant, se bănuieşte în lumea politică a Europei, dar la întrebarea „de ce acum?” încă se mai caută răspunsuri. Sunt puncte de vedere care justifică anexarea peninsulei Crimeea, ca răspuns direct la precedentul Kosovo şi la situaţia încă neclară din Siria, unde se pare că NATO şi-a impus prin ONU punctul de vedere. Alţi analişti politici pun supărarea Rusiei pe seama dorinţei acesteia de a-şi manifesta puterea şi influenţa în zona Mării Negre avertizând NATO că s-a apropiat prea mult de graniţele Rusiei şi de zonele de influenţă economică ale acesteia, tocmai la 2-3 zile de aniversarea zilei naţionale a Ungariei. Ungaria, care prin diferite canale, neeuropene şi nedemocratice, condamnă tot mai des Tratatul de la Trianon şi sprijină pe faţă manifestările extremiste ale unui partid de sorginte fascistă zis Jobbik, pe subiectul autonomiei teritoriale ale aşa-zisului ţinut secuiesc, într-un moment politic în care UDMR este cooptată la guvernarea României, ca urmare a părăsirii acesteia de către Partidul Naţional Liberal. Cum de s-au potrivit toate aceste acţiuni ale Rusiei cu toate aceste evenimente, e greu de spus. Un lucru este din ce în ce mai clar: acela că în majoritatea cancelariilor europene, gestul Rusiei provoacă îngrijorare maximă pentru toate democraţiile europene, iar preocuparea NATO că Rusia ar putea continua cu anexarea Transnistriei sau a Republicii Moldova, este tot mai vizibilă. Pe cât este de vizibilă, tot atât de lipsite de eficienţă sunt toate primele măsuri contra Rusiei. Aceste măsuri seamănă mai mult cu o mângâiere pe creştet, decât cu un serios avertisment, din moment ce semnarea acordului de colaborare al Ucrainei cu Uniunea Europeană a trecut în plan secundar. Şi mediul politic din România este îngrijorat serios chiar dacă preşedintele Traian Băsescu dă asigurări că ţara noastră nu va fi afectată în nici un fel de manevrele Rusiei. Eu aş fi mai rezervat asupra acestui subiect, şi aş aştepta evoluţia măsurilor, mai ferme cred eu, anunţate de UE şi NATO.

Ar trebui să aşteptăm rezultatul acestor măsuri economice şi după aceea să exprimăm poziţii oficiale, chiar dacă suntem sub scutul protector al NATO şi UE. Pentru că, trebuie să recunoaştem faptul că suntem contemporani cu o retrasare a graniţelor în estul Europei, cu o nouă reîmpărţire a zonelor de influenţă economică din lume, ca rezultat negativ, al gestionării proaste a crizei economice şi financiare mondiale.

Eu cred că acesta este motivul principal al manevrelor militare ale Rusiei, sub masca protecţiei populaţiei ruse din aceste zone, prin organizarea unor referendumuri locale, cel puţin dubioase.

Au apărut destule suspiciuni în spaţiul public european, privitor la faptul că Rusia ar alimenta tensiunile interetnice din estul continentului, inclusiv cele din Transilvania, ca răspuns la aderarea României la UE şi NATO, şi la amplasarea scutului antirachetă al NATO la Deveselu, judeţul Olt, dar şi ca răspuns la dorinţa Ucrainei, Georgiei şi Republicii Moldova de a adera la Uniunea Europeană, şi poate chiar la NATO.

Diplomaţia rusă invocă potenţiale dezechilibre economice în zonă, în discursul public, dar şi nevoia de a-şi proteja populaţia de origine rusă din aceste zone, împotriva discriminării pe criterii etnice a acestor populaţii. Tocmai de aceea, se conturează concluzia că la originea acestor poziţii ale Rusiei ar sta mai mult considerentele de natură economică decât cele legate de protecţia populaţiei ruseşti din aceste zone ale estului Europei.

Dacă Rusia va anexa şi Transnistria după acelaşi scenariu din Crimeea, opinez că autonomia teritorială a ţinutului secuiesc se va transforma într-o problemă majoră pentru România. Şi atunci întrebarea din titlul declaraţiei are un răspuns ferm: DA!

Autorul articolului

Articole asemănătoare

Fără comentarii

Comments are closed.