Avram Constantin – Din ciclul «Orice naş îşi are naşul». A fost «Mitică», urmează «Naşul»

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Constantin Avram:

„Din ciclul «Orice naş îşi are naşul». A fost «Mitică», urmează «Naşul»”

Vechiul proverb românesc care spune că „orice naş îşi are naşul” a fost verificat din nou, zilele trecute, odată cu debarcarea lui Dumitru Dragomir de la conducerea Ligii Profesioniste de Fotbal, după 17 ani de „domnie” neîntreruptă. Faptul că „Mitică de la Ligă”, aşa cum cu deferenţă îl alintau cei din lumea fotbalului, a fost înlocuit de la conducerea unui for cu destule probleme – deseori acuzat de jocuri murdare şi de contribuţii decisive la dispariţia unor echipe de prim-rang ale fotbalului românesc, precum Craiova, Argeş sau chiar Bacău – este un lucru firesc, de normalitate. El se înscrie, dacă vreţi, chiar în propunerea pe care eu am făcut-o recent mediului politic, aceea de a limita numărul mandatelor la cel mult trei consecutive, pentru parlamentari, primari şi preşedinţii consiliilor judeţene, începând din 2016.

Ca şi în fotbal, şi în politică încrederea populaţiei în Parlament, în cele mai multe primării şi consilii judeţene, unde activează persoane alese de mulţi ani, a scăzut vertiginos, iar adoptarea unei legi mai flexibile ar duce la recâştigarea simpatiei şi creşterea atracţiei populaţiei către viaţa politică şi către activitatea sportivă. Limitarea mandatelor funcţiilor executive ar duce inclusiv la întinerirea segmentelor decizionale în diferite domenii, şi participarea directă a celor ce au idei şi iniţiative privind înnoirea şi îmbunătăţirea vieţii sociale din România, dar nu au acces şi la actul decizional ca urmare a dorinţei unora de a-şi perpetua continuu funcţiile.

Unii aleşi locali, deşi par a fi mai uşor de controlat de populaţia care i-a votat, au creat, însă, structuri de grup ce îi ajută la conservarea funcţiilor în schimbul unor facilităţi ce depăşesc de multe ori cadrul legal. Şi totul în defavoarea oamenilor.

La fel se întâmplă şi în fotbal. Sunt oameni care conduc fotbalul românesc de decenii, răstimp în care rezultatele obţinute au fost din ce în ce mai slabe, performanţele la nivel înalt lipsind cu desăvârşire, iar corupţia şi acuzaţiile de mârşăvii s-au înmulţit exponenţial şi invers proporţional cu adevăratele consecinţe ale activităţii mai-marilor din fotbal. „Mitică de la Ligă” a plătit cu capul, a se citi funcţia, pe drept cuvânt! Singura problemă ar fi implicarea politicii în acest fenomen, pe care o consider păguboasă la nivel global. Nu cred că era nevoie de implicarea oficialilor guvernamentali în alegerile pentru conducerea LPF, dacă se va confirma acest lucru, deoarece astfel se deschide o „cutie a Pandorei” extrem de periculoasă pentru întreaga ţară, pentru întreaga societate. Modalitatea în care a fost înlăturat Dumitru Dragomir poate fi un argument destul de plauzibil pentru ca românii să se teamă că de acum încolo, în orice domeniu al societăţii publice, oricine poate fi schimbat la comandă politică. Or, nu cred că astfel de proceduri sunt corecte, nu susţin schimbarea unor persoane pe criterii politice, eludându-se cele de performanţă, valoare, capacitate.

Pe aceleaşi considerente, dacă tot se urmăreşte, politic sau nu, schimbarea conducerii fotbalului românesc, atunci sunt de părere că procesul trebuie să fie continuat şi ireversibil. Astfel, solicit public demisia preşedintelui Federaţiei Române de Fotbal, „Naşul” Mircea Sandu, pe care îl consider responsabil pentru starea în care se află în prezent cel mai iubit sport autohton. Este incredibil cum România a ajuns, în ultimii ani, aproape de faliment în toate domeniile de activitate, inclusiv în sport. Oricine poate vedea cum se „culeg” acum rezultatele execrabilei guvernări a PDL. Până şi în sport, unde România era respectată peste tot, am ajuns să fim de râsul lumii şi să ne ia oricine peste picior, ca şi cum am fi o ţară din lumea a treia. Este inadmisibil ce se întâmplă cu sportul românesc şi în special cu fotbalul, dar, deşi vinovaţii există şi se văd, pe malurile Dâmboviţei nimeni nu este vinovat şi nu plăteşte.

Chiar dacă politicul nu poate avea, în mod normal, nicio imixtiune în sport, în speţă în fotbal, ca suporter al echipei naţionale a României consider că preşedintele FRF trebuie să răspundă, cu funcţia, pentru decăderea sportului numărul 1 din România. Chiar dacă România s-ar califica astăzi la Campionatul Mondial, lucru puţin probabil după dezastrul şi jocul penibil din Grecia, deşi toţi românii ni-l dorim, tot ar trebui ca „Naşul” să plece pentru contraperformanţele din ultimii ani. Este tragic ceea ce se întâmplă în fotbalul românesc, unde, după ce ne bate oricine la orice nivel, acum nu mai suntem în stare să ne păstrăm nici măcar un minim respect în faţa lumii. Şi asta nu este bine deloc.

Autorul articolului

Articole asemănătoare

Fără comentarii

Comments are closed.