Avram Constantin : “Batalia pentru suprematie intre puterile statului”
Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă
Domnul Constantin Avram:
“Bătălia pentru supremaţie între puterile statului”
Ştim cu toţii că statul de drept se bazează, se construieşte, se defineşte ca o articulaţie perfectă a puterii executive, legislative şi judecătoreşti. Poate că noi, românii, încă nu am înţeles pe deplin rolul şi interdependenţa acestor trei puteri statale dar, faptul că acestea, în relaţiile instituţionale necesare, nu manifestă nicidecum comunicare, operativitate, exigenţă, bună-credinţă şi nu în ultimul rând, armonie, gripează mecanismele care definesc funcţionarea statului de drept. Observăm că în ultimii ani între aceste puteri mai degrabă există doar relaţii ce tensionează funcţionarea liniară a statului, decât echilibru atât de necesar acestui sistem, dar şi societăţii româneşti. Asistăm permanent la poziţii publice complet diferite pe anumite teme sociale şi economice, asistăm la poziţionări antagonice, la critici publice, la alinierea instituţiilor statului la puncte de vedere partinice, mergând până acolo încât instituţiile publice execută comenzi politice.
Este foarte grav ce afirm aici, dar este clar pentru toată lumea că tendinţele dominatoare între puterile statului sunt tot mai evidente, dar fac foarte mult rău ţării, influenţează negativ viaţa social-economică şi politică a naţiunii româneşti. Aceste tendinţe dominatoare între cele trei puteri sunt din când în când demolate de cea de-a patra putere: presa. Aproape zi de zi presa aduce în atenţia opiniei publice grave disfuncţii între cele trei puteri: legislativă, executivă şi judecătorească, pe teme de interes naţional, în aşa fel încât oamenii simpli nu mai înţeleg nimic. Pe fondul acestor neînţelegeri instituţionale, presa încearcă să aducă oarece echilibru, dar pentru că aproape toată media românească este aliniată politic, în funcţie de interesele de piaţă, aceasta, presa, lasă impresia unei dorinţe de supremaţie peste celelalte puteri ale statului.
Pentru că nu avem, încă, o lege a presei în faţa opiniei publice, unele instituţii de presă practică atacul la persoană, aproape cotidian, chiar linşajul mediatic uneori. În cele mai multe cazuri, instituţiile de presă, unele autointitulate “independente”, atacă necontenit cea mai democratică instituţie a ţării: Parlamentul. Uneori aceste poziţii critice sunt motivate, dar de cele mai multe ori atacurile sunt de cea mai joasă speţă, şi “se intră cu cizmele pline de noroi” în viaţa privată a parlamentarilor, se denigrează instituţia legislativă cu orice ocazie: “comportament ce arată clar intenţia instituţiilor de presă de a domina şi influenţa celelalte puteri ale statului şi implicit viaţa social-economică şi politică a ţării!”
Şi dacă ţinem cont de faptul că în ultima perioadă de timp justiţia românească instrumentează tot mai multe dosare ale unor politicieni aflaţi în cercul guvernamental, fără a demara cercetările în dosarele ce vizează fosta guvernare, atunci tabloul tensionat al aşa-zisului echilibru al puterilor în stat devine opinia publică românească. Deoarece se apropie în ritm rapid, alegerile prezidenţiale, opinez că dorinţa de influenţare a scrutinului electoral de către instituţiile justiţiei române se va manifesta tot mai concret, tot mai agresiv.
Pentru că şi puterea judecătorească doreşte poziţia de supremaţie între puterile statului, chiar dacă presa a semnalat suficiente cazuri ale erorilor juridice, ale distribuţiei controlate a unor dosare ale politicienilor către anumite complete de judecată, am ferma convingere că această bătălie pentru supremaţie între puterile statului va continua şi după alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014, la care, evident, se adaugă instituţiile de presă.