Avram Constantin – Atacul statului asupra producătorului sau a plătitorului de taxe şi impozite
Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă
Domnul Constantin Avram:
“Atacul statului asupra producătorului sau a plătitorului de taxe şi impozite”
Dacă ar fi să luăm în calcul estimarea Eurostat a creşterii economice de 3,6% a României în anul 2013, poate că ar trebui să fim mulţumiţi şi să intrăm într-o perioadă de micşorare a turaţiei motoarelor economiei naţionale.
Dar, trebuie să fim realişti, pornind de la faptul că am avut un an agricol foarte bun, poate cel mai bun, şi să avem în vedere măsuri fiscal-bugetare care să susţină această creştere economică, nu să o stagneze sau să o micşoreze.
Afirm acest lucru, pentru că adoptarea noilor măsuri guvernamentale de la 1 aprilie 2014, neatent gestionate, pot genera stagnare sau chiar recesiune economică, dar şi tensiuni sociale.
Energia electrică se va ieftini, dar acciza la combustibil va creşte cu 0,40 lei/litru, preţul gazelor naturale va fi în creştere, valoarea de tranzacţionare a certificatelor verzi este în creştere, toate acestea trebuie gestionate în aşa fel încât să genereze creştere economică, crearea de locuri de muncă, să susţină dinamica economică şi, în final, creşterea veniturilor bugetare pentru reluarea şi finanţarea programelor de investiţii simultane cu evitarea tensiunilor sociale prin măsuri compensatorii, pe care Guvernul Ponta le are în vedere. Mă refer aici şi la micşorarea CAS cu 5% şi la neimpozitarea profitului reinvestit de la 1 iulie 2014.
Oricum, principalul sector care trebuie revigorat, am mai spus-o, este cel al IMM-urilor, care, trebuie să recunoaştem, a fost cel mai rău lovit de criză.
Comisia Europeană recunoaşte rolul fundamental al IMM-urilor în economia statelor, acestea reprezentând eşalonul cel mai numeros, cu un rol esenţial în ieşirea din criză şi relansarea economiei.
Impactul crizei economice mondiale s-a resimţit puternic în economia României, în ansamblul său, economie care a fost afectată de o încetinire substanţială a creşterii, cu efecte negative şi imediate asupra populaţiei şi IMM-urilor vizând, în principal, locurile de muncă şi volumul vânzărilor.
Trebuie răspândită strategia de fiscalizare a întreprinderilor mici şi mijlocii, în sensul relaxării fiscale, a stimulării muncii şi a investiţiilor private, prin scutirea de impozit pentru profitul reinvestit, prin convingerea contribuabilului român că nu merită riscurile evaziunii în raport cu o nouă politică fiscal-bugetară mai relaxată, mai uşor de suportat.
IMM-urile se simt asaltate de excesul de controale ale administraţiei publice locale şi centrale, atenţia acestora concentrându-se mai mult pe evitarea greşelilor generatoare de evaziune şi mai puţin spre dezvoltarea companiei, şi conservarea locurilor de muncă, tocmai pentru că, reprezentanţii statului, în procesul de control, exercită mai mult funcţiunea de sancţionare decât funcţiunea de prevenire a greşelilor şi deciziilor generatoare de evaziune fiscală.
De multe ori, reprezentanţii statului, indiferent de culoarea politică a guvernului, au o conduită ca a “unor comisari sovietici”, sunt ca “nişte dumnezei pământeni”, uitând că fără IMM-uri, fără munca salariaţilor IMM, fără contribuţia substanţială a acestora la PIB, aceştia nu ar avea salarii, de foarte multe ori, excesiv de mari.
Astfel de comportament, după principiul “bună ziua hoţule”, duce la falimentarea multor societăţi comerciale care mai mişcau sau mai uşor, şi care erau generatoare şi plătitoare de taxe şi impozite la stat, la administraţiile publice locale etc.
Am speranţa că nu acesta este obiectivul statului, să desfiinţeze mediul de afaceri, să-l ţină într-o permanentă stare de tensiune, pentru că riscurile sociale se pot manifesta exponenţial. Şi aşa, întreprinzătorii români sunt în total dezavantaj concurenţial cu firmele cu capital străin, din toate punctele de vedere şi, mai ales, din cauza inexistenţei barierelor vamale la anumite categorii de produse.
Poate este momentul ca societăţile comerciale cu capital autohton să se bucure de câteva facilităţi fiscale care să le permită să supravieţuiască pe timpul acestei crizei financiare şi economice, fără de sfârşit.
Trebuie să mai reflectăm asupra acestor aspecte, să modificăm legislaţia în domeniu, pentru că societăţile comerciale cu capital românesc sunt deja într-o mare suferinţă!
Rata declarării insolvenţei şi falimentelor este îngrijorător de mare şi trebuie făcut ceva să oprim acest fenomen foarte periculos în plan economic dar şi social.
Avem foarte mulţi specialişti în domeniul economiei, avem un minister specializat în activitatea IMM-urilor care trebuie să tragă acest semnal de alarmă către Ministerul Finanţelor Publice din România, pentru că, după câţi specialişti se exprimă pe la televiziuni pe teme economice, “în ţară la noi economia ar trebui să duduie”, după cum se afirma acum câţiva ani în guvernul Tăriceanu.
Permanentul atac, permanentul asalt al statului asupra producătorilor de venituri la bugetul statului, respectiv asupra IMM-urilor, nu este de bun augur.
Să nu uităm că “Cine seamănă vânt, culege furtună”, iar în economie aşa ceva ar fi catastrofal pentru că dezechilibrele economice majore între regiunile istorice ale ţării, deja se fac simţite la tot pasul, iar implementarea greoaie a măsurilor guvernamentale, menite să genereze creştere economică susţinută şi stabilitate socială, nu este de natură a ne determina să semnalăm un progres rapid.