Avram Constantin – Ardealul, dulce prăjitură politică…!

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Constantin Avram:

“Ardealul, dulce prăjitură politică…!”

De câţiva ani, minoritatea maghiară din România organizează fel de fel de mitinguri, măsuri sau manifestaţii care, după cum spuneam cu câteva luni în urmă, de la autonomia culturală a anilor ’90 au trecut treptat-treptat la revendicarea autonomiei administrative şi financiară, pe care au şi primit-o, aşa cum au primit-o toate judeţele ţării din sudul sau estul României. Mai proaspăt, au apărut revendicări de tip teritorial, chipurile, de autonomie a Ţinutului Secuiesc. Care autonomie şi care Ţinut Secuiesc nu prea am înţeles, pentru că sunt considerente de ordin istoric, (care nu se rezumă la idioţenia unora cu pretenţii de stemă, steag sau limbă exclusiv maghiară) într-o contradicţie evidentă cu ceea ce doreşte minoritatea secuiască. S-au anunţat cam 150.000 de participanţi la acest marş organizat, parcă “la comandă” şi într-un moment în care se vorbeşte tot mai mult de formarea unei noi majorităţi parlamentare, cu participarea UDMR la guvernare. Lucru destul de greu de realizat, din moment ce alianţa USL, care a câştigat alegerile parlamentare din 2012, cu peste 63%, obţinând o majoritate parlamentară de aproape 70%. Dar cum, “în politică niciodată să nu spui niciodată” aceste zvonuri ar căpăta oarecare credibilitate, pentru că punctele de vedere ale celor două mari partide, PSD şi PNL, pe proiectele de modificare a Constituţiei şi al regionalizării, nu se mai întâlnesc într-un punct ci, dimpotrivă, devin tot mai divergente! La aceste două proiecte se mai adaugă şi poziţiile oarecum diferite faţă de OUG nr.91/2013 privind Codul insolvenţei.

Toate aceste abordări diferite ale unor legi (sau ordonanţe) care apar din cercul sau spaţiul guvernamental, au creat pe neobservate nevoia unuia dintre partide (PSD – care deţine premierul) de a-şi asigura o fragilă majoritate parlamentară, pentru a-şi trece proiectele prin Parlament. Şi dacă avem în vedere ultimele mişcări politice ale unor parlamentari PP-DD sau chiar PD-L, lucrurile încep să capete contur în ceea ce se poate defini ca “o nouă majoritate parlamentară”.

Şi, “colac la pupăză”, dacă gestionarea relaţiilor din filialele judeţene ale celor două partide aflate la guvernare, este calificată ca fiind precară, de unele organe de presă, gestionarea precară alăturată relaţiilor proaste de la nivel judeţean, ca urmare a propunerilor de candidaţi prezentaţi la concursurile din direcţiile deconcentrate, atunci se poate trage concluzia adâncirii clivajului dintre PSD şi PNL. Toate încercările de a netezi asperităţile Partidului Conservator, remarcate în această perioadă destul de dificilă, s-au lovit de abordarea exclusiv partizană a reprezentaţilor Partidului Naţional Liberal, în general.

Se pare că răspunderile comune ale USL în actul guvernării trec în plan secundar pentru liberali, care în principal îşi îndreaptă aproape toate acţiunile politice spre alegerile europarlamentare sau prezidenţiale de anul viitor. Ori, ţara trebuie guvernată cât mai bine şi în folosul cetăţenilor României, deci şi a cetăţenilor români de etnie maghiară. Şi, în acest context, reacţia PSD de a accepta în grupurile parlamentare proprii de la Senat şi Camera Deputaţilor, a parlamentarilor foşti PP-DD ar putea părea justificată, întrucât răspunderea majoră a guvernării ţării cade, vrem nu vrem, pe umerii Partidului Social Democrat, care are funcţia de prim-ministru.

Dar manifestările şi acţiunile care au avut loc în Covasna şi Harghita par mai mult îndreptate către un “rapt teritorial” de tip KOSOVO, decât de pregătire a intrării la guvernare a UDMR, chiar cu riscul calificării acestora ca fiind extremiste şi pregătite minuţios de László Tökés.

La fel, dacă am avea în vedere faptul că în vara anului 2012, la referendum, suveranitatea poporului român a fost serios zdruncinată (pe fondul folosirii unor chichiţe avocăţeşti), s-ar putea crede că repetarea experimentului Kosovo nu poate fi departe de adevăr. Că aşa este la noi la români: minoritatea maghiară organizează măsuri secesioniste blocând drumurile naţionale, iar preşedintele României îşi plimbă liniştit nepoţica în parc! Nu că nu ar avea acest drept natural al oricărui bunic de pe această lume, dar parcă ar şti ceva…! Oare ştie preşedintele această taină privitor la evenimentele din secuime şi este convins că nu poate face nimic, din moment ce are la cunoştinţă precedentul creat în iunie 2012 la referendumul de demitere, când românii au fost umiliţi de anularea, prin alte chichiţe avocăţeşti, a 7,5 milioane de voturi?! Eu cred că ştie că “Ardealul e prăjitură dulce (bună)”, dar foloseşte această situaţie după cum îi dictează interesul. Se pare că îi pasă mai puţin “cine au fost primii în Ardeal”, de vreme ce de o atenţie deosebită se bucură, în faţa Domniei Sale, tema identificării şi desemnării candidatului la alegerile prezidenţiale de anul viitor. Astfel, ce rost ar mai avea întâlnirea cu Elena Udrea şi cu Emil Boc într-o crâşmă (restaurant) unde presa aservită era de mult ajunsă?!

Şi în acest fel îmi amintesc de o poezioară care a circulat şi încă mai circulă pe meleagurile ardelene:

“Attila venind călare

Întâlni o apă mare (Tisa)

Opărit la gât şi brâu

Vine să facă baie-n râu…

Dar când a ieşit la mal,

Nu sunt haine, Nu e cal…

Cine-o fost primii-n Ardeal?!

Na… că v-am zis-o! Pentru că organele abilitate ale statului român sunt lipsite de reacţie, iar Uniunea Europeană tace mâlc.