8 parlamentari băcăuani au susţinut dreptul de a beneficia de o indemnizaţie lunară care să „întregească” venitul obţinut din pensie

Deputaţii Constantin Avram, Iulian Iancu, Ion Melinte, Lucian Şova, Gabriel Vlase şi Valerian Vreme, alături de senatorii Marcel Bujor şi Vasile Nistor, s-au numărat printre cei 255 de parlamentari care au semnat iniţiativa legislativă privind modificarea şi completarea legii statutului deputaţilor şi senatorilor. Proiectul a fost depus la Camera Deputaţilor în data de 15 aprilie 2015, în vederea dezbaterii şi adoptării. Pe 22 decembrie 2015 a fost trimisă la Preşedintele României pentru promulgare, iar pe 23 decembrie 2015 a fost promulgată prin decret, devenind Legea nr. 357/2015.

Concret, deputaţii şi senatorii vor avea dreptul, după exercitarea mandatului, la cerere şi la împlinirea vârstei standard, la o indemnizaţie lunară pentru activitatea de parlamentar, de indemnizaţie urmând să beneficieze doar cei care nu mai au calitatea de parlamentar. Totodată, cuantumul indemnizaţiei se acordă în limita a 3 mandate şi reprezintă produsul obţinut prin înmulţirea numărului lunilor de mandat cu 0,55% din indemnizaţia brută lunară aflată în plată. Spre exemplu, după 48 de ani ca parlamentar şi o pensie lunară de 2500 de lei din sistemul public, dacă se va aproba iniţiativa legislativă, acestei sume îi va fi adăugată o indemnizaţie de 4000 de lei pe lună, însumând o pensie în valoare de 6500 de lei.

Faţă de forma prezentată iniţial, în forma în care a fost promulgată se menţionează faptul că nu vor beneficia de pensiile speciale deputaţii sau senatorii care au fost condamnaţi definitiv pentru săvârşirea infracţiunilor de corupţie.

Conform expunerii de motive, legea reglementează dreptul deputaţilor si senatorilor la indemnizaţie pentru limită de vârstă, corespunzător perioadei de activitate parlamentară. Dispoziţiile prevăzute au în vedere rolul Parlamentului ca putere de stat, răspunderea şi complexitatea pe care o presupune exercitarea demnităţii de parlamentar pentru garantarea integrităţii, independenţei şi imparţialităţii în faţa naţiunii. Din perspectiva rolului ce îl are Parlamentul, se desprinde gradul sporit de responsabilitate în respectarea şi îndeplinirea intereselor cetăţenilor, prin interzicerea deputaţilor şi senatorilor de a exercita orice altă funcţie de autoritate publică sau activitate comercială incompatibilă cu statutul de parlamentar. Astfel, acordarea dreptului la indemnizaţia pentru limită de vârstă apare ca o necesitate ce îşi are esenţa în statutul parlamentar care impune anumite criterii specifice activităţii îndeplinite de parlamentari, în exercitarea mandatului. Interdicţiile impuse deputaţilor şi senatorilor în exercitarea altor funcţii incompatibile cu atribuţiile ce decurg din statutul parlamentarului pe perioada exercitării mandatului similare celor impuse magistraţilor, justifică instituirea indemnizaţiei pentru limită de vârstă. În acest sens, la elaborarea legii, iniţiatorii au avut în vedere distincţia dintre salariu şi indemnizaţia de parlamentar, în sensul Codului muncii.

Potrivit art. 10 din Codul muncii, salariul unui angajat cuprinde: salariul de bază, indemnizaţiile de conducere, sporurile de vechime, precum şi alte adaosuri. Acestea reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. Neavând calitatea de angajaţi, parlamentarii nu beneficiază de prevederile art. 10 din Codul muncii. Prin urmare, indemnizaţia de parlamentar conform Legii 96/2006, nu reprezintă salariu si la aceasta nu se adaugă sporurile prevăzute în legislaţia muncii, afectând astfel valoarea punctului de pensie.

Parlamentarii, pe durata exercitării mandatului, nu dispun de salariu ci de o indemnizaţie, astfel încât ei nu pot beneficia de aceleaşi criterii de pensionare conform Codului muncii

Interdicţiile şi incompatibilităţile impuse parlamentarilor, similare cu cele ale magistraţilor, fac imposibilă suplimentarea contribuţiilor la asigurările sociale de stat pe durata exercitării mandatului, astfel că, acordarea indemnizaţiei pentru limita de vârstă, se impune şi ca o măsură compensatorie. Pornind de la aceste deziderate, la elaborarea prezentei iniţiative legislative s-au avut în vedere pe lângă prevederile constituţionale şi legislaţia în vigoare, reglementările ţărilor comunitare precum şi ale Parlamentului European. Impactul legii si aplicarea acesteia printr-o politica corecta de respectare a drepturilor foştilor deputaţi şi senatori, creează un cadru de normalitate necesar pentru recunoaşterea activităţii desfaşurată în Parlament şi dă un plus de responsabilitate deputaţilor şi senatorilor aflaţi în exercitarea mandatului şi a misiunii pentru care au fost aleşi în serviciul cetăţenilor. Iniţiativa legislativă recunoaşte un drept al deputaţilor şi senatorilor pentru perioada în care au activat doar în cadrul Parlamentului, activitate ce implică un grad sporit de responsabilitate în respectarea şi îndeplinirea intereselor cetăţenilor, prin obligarea deputaţilor şi senatorilor de a nu exercita nici o altă funcţie incompatibilă cu statutul de parlamentar. Prin urmare, la momentul împlinirii vârstei standard de pensionare, deputaţii şi senatorii au dreptul la indemnizaţie pentru limită de vârstă, ca un drept firesc, echitabil şi compensatoriu pentru perioada de activitate parlamentară.

La stabilirea dreptului la indemnizaţie pentru limită de vârstă se au in vedere perioadele de activitate în Parlament, dreptul acordându-se proporţional cu perioada de mandat exercitată, fără a se depăşi limita a trei mandate. Acest drept se supune regimului de impozitare general.

Întregul proces legislativ al propunerii poate fi consultat aici, iar forma în care a fost promulgată, aici.